11 septembrie 2009

Mereu noi



















Este o data cu tragica rezonanta.
Viata insa merge inainte, calcand si lasand in urma traumatismele sufletesti ale celor ramasi.
In realitate, suntem atat de indiferenti si insensibili unii la dramele celorlalti din jur, chiar celor mai apropiati.. Ne ferim, ne scutim pe noi insine de incarcarea, de apasarea pe care ne-o pot da ceilalti, oricare ar fi acestia.
Numai iubirea foarte puternica, iubirea adevarata, face diferenta!
Numai atunci, orice lovitura incasata de cel iubit, te doare, te deseleaza chiar, la un mod exponential si foarte profund.
Eu am impresia ca iubesc doua fiinte in acelasi timp, dar, care e adevarul, nici chiar eu nu stiu.
Poate ca ma intereseaza foarte mult aceste fiinte, dar iubirea aceea devotata si angajata, in care durerea ta e si a mea, bucuria ta imi insenineaza si mie ziua, acea iubire imi este, totusi, straina.
Eu idealizez, eu doresc, eu simt, dar eu nu ma identific.
Poate ca am un ego prea mare.


Dispun de puternica empatie si inteligenta emotionala. Ca o dovada, nu pot vedea si auzi nimic negativ, deoarece ma afecteaza profund si definitiv.
Dar iubirea nu este oare mai mult, decat o simpatie si o intelegere foarte puternice?...
Se spune ca atunci cand iubesti, ti-ai da si viata pentru celalalt, i-ai prelua bucuros durerile si necazurile.
Se mai intampla asa ceva in ziua de azi, cand superficialitatea, egocentrismul si indiferenta troneaza in inimile celor mai multi?..
Eu sunt o persoana foarte sensibila, romantica si impresionabila.
Cu toate acestea, relatia sufleteasca absoluta pe care mi-o doresc in viata mea nu a aparut inca.
Sau este posibil ca eu sa n-o fi recunoscut, si ea sa fie...

Poate ca prima iubire, cea mai dezinteresata si aparent copilareasca, este cea care ramane impregnata cu adevarat in tainita sufletului.
Poate ca tot ce simtim mai tarziu pentru fiintele din jurul nostru este insotit de detasare si chiar de intransigenta. Credem ca avem puterea sa judecam aceste fiinte, sa le acuzam, sa le punem la indoiala mobilul interior, resursele, discernamantul. Ne aplicam asupra lor criteriile noastre personale, pe care le consideram singurele valabile.
Doamne, suntem atat de subiectivi!...