1 martie 2012

Adevarata primavara


Este minunat sa te gasesti in starea de primavara a sufletului tau!
Dar de multe ori nu esti si nici nu reusesti sa fii pe aproape, oricat te-ai stradui. De altfel, a te stradui in acest sens, nici nu are rost..deoarece este o stare, nu o poti obtine "cu orice pret", asa cum se obtin obiectele, de orice natura ar fi ele. Si fiindca veni vorba de natura.. se cam pare ca nu tine cu noi, anul acesta; intr-un mod ciudat, aproape paradoxal, ne tot contreaza si nu ne mai intreaba, ..de sanatate, ca sa zic asa :)
Revenind la primavara sufletului, ma intreb cum arata ea, dar este o intrebare retorica, desigur. Cu totii, sau in orice caz cei mai multi dintre noi, stim cum arata, pentru noi insine in mod particular, ea este starea de spirit spre care tindem in cea mai mare masura, cei care am avut norocul s-o traim pe deplin, ca un fel de a spune..
Acum, eu nu simt asa, acum nu doresc ceva anume dar poate ca doresc totul, mai mult ca niciodata..
Si va fi ziua de maine. Fie!


Continuare, tot azi


Adesea ma consider un om incapabil sa iubeasca, cu toate ca modul meu de manifestare demonstreaza contrariul, anume ca-mi iubesc semenii, ca sunt apropiata, empatica, ca sunt sensibila si intelegatoare..
Insa iubirea este cu totul altceva, are o alta natura.
Nu tine de gradul tau de bunatate, de sensibilitate, de ..iubire general-valabila, ca s-o numesc generic asa.
Cand iubesti, tu iesi din tine, din propriul ego, din propriile criterii si valori, din izolarea mentala la care ne supune viata asta rigida in care indeobste traim..
Am impresia ca iubesc pe cineva de foarte mult timp, dar de cand am descoperit acest lucru in sufletul meu, am devenit nesigura pe mine, ca si cum nu ma mai pot baza pe propriul trup si suflet. Suna ciudat, nu-i asa?
Dar nu este.
Fiindca daca sufletul tau se topeste in al lui si simti caldura aceea mare cum te furnica in suflet, in adancul profund si misterios al inimii tale, acolo il gasesti numai pe El si nu mai poate exista nimic si nimeni altcineva.
Acel om a devenit icoana sufletului tau.
Poate ca nu are niciun merit si poate ca acest statut nici nu i se potriveste.
Dar ce-are a face?
Asa a ales sufletul tau si niciodata n-o sa-l poti combate: pe EL.
Este bine sa ai o iubire ATAT DE SFANTA, minunat de ocrotita, intangibila in profunzimea ta de om. Nu poti actiona, nu poti vorbi. Poti doar sa simti, sa constati, sa-ti observi starea si mai ales sa te bucuri ca traiesti o stare atat de DULCE, inca mai dulce decat ciocolata.
Este starea Ta, este Extazul inimii tale.
Si din aceasta beatitudine, se naste incet-incet Primavara de care vorbeam mai inainte, pe care n-o puteam readuce pe firmament cu una-cu doua.
Amintirea simpla a ceea ce avem noi doi, mi-a readus-o.
Sa traiesti, tu dragoste a mea, care imi dai aripi si puterea de a continua.
Si pentru care voi incepe sa scriu, mult mai MEREU!