Muzica este
expresia unei stări de spirit – a creatorului & a ascultătorului ei..
Muzica este o
preocupare, o refulare, o modalitate de destindere şi deconectare..
De asemenea, este
o modalitate de a deveni mai spiritual, mai aplecat către spiritualitate.
Îţi dă o stare de
bine.
Muzica nu este
doar un divertisment, o ambianţă la petreceri sau radio-ul care rulează în maşină,
la volan, aproape imperceptibil.
Ea poate da naştere
unor stări mai profunde, poate conduce la spiritualizarea fiinţei umane, este o
cale spre « mai înalt ».
Amintiri legate
de anumite melodii te pot face să cazi în reverie.
Concertele în săli
special amenajate creează o stare de înălţare spirituală şi de sentiment de
comuniune cu fiinţa noastra cea mai intimă.
Muzica este purtătoarea
unei vibraţii specifice. Cu cât lumea în care ea te „transportă” este mai
rarefiată, cu atât există o senzaţie mai profundă de pace sufletească, de împlinire,
de reculegere, de auto-descoperire. Cel puţin pentru firile mai profunde şi mai
introspective.
Cu cât este mai
zgomotoasă, mai „ţipătoare”, cu atât ea te îndepărtează de sinele tău adevărat,
natural.
Muzica simfonică
interacţionează cu straturile profunde ale fiinţei.
Este percepută de
mulţi ca fiind măreaţă şi copleşitoare.
Pentru mulţi,
trebuie din păcate o tonă de răbdare ca să o suporte.
Este o modalitate
de linişte, de echilibru sufletesc, de armonie.
Există o strânsă
legătură între muzică şi personalitate, şi stare de spirit.
Aceeaşi persoană
poate dori, în funcţie de dispoziţia sa sufletească, să asculte genuri extrem
de diferite, care la prima vedere nu o caracterizează, ca tipologie.
Motivul pentru
care am ales această temă se referă la faptul că muzica a devenit cu atat mai
indispensabilă rutinei noastre zilnice cu cât ascultatul ei devine mai facil.
Mulţi o fac, mulţi
o distribuie, aproape toţi o audiem, industria muzicii evoluând continuu. Ea
s-a transformat şi s-a diversificat de-a lungul timpului, odată cu schimbarea
concepţiilor, moravurilor, superstiţiilor şi inventarea a noi şi noi
instrumente muzicale. Transformarea a dus la diversificare, astfel că acum
există diferite stiluri, fiecare reprezentând o grupă de oameni cu trăsături
comune, oameni şi trăsături ce se regăsesc în această muzică. Acest lucru se
datorează faptului că fiecare gen de muzică transmite un mesaj, chiar mai mult,
fiecare melodie transmite un mesaj – fie el verbal sau bazându-se doar pe
acustica melodiei. Acest mesaj se încadrează într-un laitmotiv, care constituie
chintesenţa genului.
Fiecare melodie
are o anumită încărcătură emoţională care constituie catharsis pentru anumite
trăiri (catharsis = purificare, descărcarea unor refulări..). De asemenea, după
fiecare melodie, ţinând cont de faptul că reprezintă un catharsis,
personalitatea ascultatorului se schimbă (indiferent cât de puţin) prin
eliberarea unei cât de mici tensiuni.
Cu toţii luăm
muzica aşa cum este. Cu toţii ştim ce este, dar câţi dintre noi ştim s-o explicăm.
În definirea muzicii
s-a pornit de la exprimările poetice până la cele ştiinţifice. Ea a fost asemănată
cu susurul naturii sau a fost descrisă ca un grup de sunete ciclice.
Obiectiv vorbind,
muzica este constituită dintr-o adunătură de sunete, de zgomote. Mai exact, niste
vibraţii sonore.
Vibraţiile sonore
au la bază energia eliberată prin lovire, frecare, ciupire etc (energia fiind rezultatul
unor dezechilibre apărute la nivel atomic) şi care se transmite prin materie,
din aproape în aproape. Astfel, materia este esenţiala pentru transmiterea
sunetelor (de aceea sunetele se aud şi prin pereţi, dar nu răzbat prin vid),
ceea ce le diferenţiază de lumină (care nu se poate transmite prin pereţi, dar
se transmite prin vid).
Vibraţiile care
compun muzica pot fi produse prin voce, instrumente muzicale sau de obiecte
care se lovesc unele de altele. Sunetele sunt transmise la ureche prin schimbări
în presiunea aerului. Muzica, în sine, are câteva caracteristici importante ca
ritm, înălţime, timbru şi melodicitate.
Muzica este atât
de atrăgătoare pentru fiinţele vii (ea are efecte interesante, în funcţie de
genul de muzică, asupra plantelor) datorită caracterului ei ciclic.
S-a descoperit că
creierul uman operează cu o anumită ritmicitate, care poate fi exprimată
matematic prin seriile Fourier.
Motivul pentru
care creierul face acest lucru este pentru a putea „citi” realitatea la fel de
..ritmată. Altfel spus, lumea nu este liniară şi colţuroasă ci ondulată.
„Pofta” de
ciclicitate este în consecinţă inconştientă şi irezistibilă.
Muzica vorbeşte
fiecăruia dintre noi, chiar dacă pe limbi diferite, adică fiecărui individ
altfel.
Creierul nostru dă
un sens muzicii şi ne permite să luăm decizii în legătură cu gusturile noastre
muzicale.
Muzica reprezintă
o cale de comunicare „directă”, „infraverbală” (vorbeşte fără cuvinte) între
ceea ce ea sugerează sau evocă şi ascultătorul care îi decodifică mesajul.
Muzica ne
relaxează, ne induce o anumită dispoziţie (bună sau rea), dă un sens existenţei
noastre, altfel cu mult mai aride!..
