Astazi am facut o curatenie generala…in zona
mea de casa..adica sters praf de pe mobile si oglinzi, dat cu spray de mobile, aspirat
covoarele si toate dusumelele ..zonei..ceea ce nu mi-a facut mare placere, insa
rezultatul Da, Categoric.
La sfarsit, totul sclipea de curatenie si-ti
venea sa umbli in varful picioarelor, sa nu deranjezi vreo scama si sa se aseze
te miri unde.
...Intre timp, m-am gandit intens la iubirea
mea, care ramane desigur mereu departe si este aceeasi si statornica. Mare
lucru, atata devotament din parte-mi, dar cred ca acesta se datoreaza mai mult
caracterului pur platonic al relatiei pe care o traiesc sufleteste cu atata
pasiune si tandrete..
..De dupa-amiaza am facut o scurta excursie
in Herastrau, cu metroul 4 statii, ca sa nu-mi bat capul sa conduc si mai ales
sa nu gasesc loc de parcare, vesnica mea obsesie..
A fost o iesire minunata si binevenita. Simt
cum luciditatea mea creste.
Sunt mereu mai sus, pe piscul pe care ma
inalta mereu mesajele lui Osho.
El este singurul meu prieten adevarat, care
imi da o viziune asupra lumii, rezoneaza cu Sinele meu cel mai profund si imi
ridica in mod constant nivelul de constiinta prin salturi pe care le percep ca
fiind de natura energetica, subtile dar extrem de palpabile in plan sufletesc,
al constientizarii.
Nu cred ca exista un invatator al omenirii
mai patrunzator si cu o influenta mai directa si personala decat are OSHO, cu
conditia sa-l lasi sa-si realizeze misiunea prin constiinta ta.
Trebuie doar sa-i permiti sa faca curatenie
acolo, ca unui ingrijitor de suflete si un tamaduitor spiritual ce este.
Vorbesc cu diverse persoane dar iubesc O
persoana si e bine ca este asa.
E bine ca sunt si concentrata si fluida in
acelasi timp.
Azi in Herastrau, dupa ora 18 cand am ajuns,
era multa lume, era „fun”, era o atmosfera placuta, agreabila, ca un fel de „joc
de familie” al bucurestenilor sositi acolo „cu catel, cu purcel”, adica cu
copiii, cu animalele de companie, cu rude de orice varsta, prieteni.
Ne simteam cu totii „acasa”, ne simteam bine
impreuna si eram realmente acasa.
Vaporasele circulau pe lac cu febrilitate,
facand inconjurul tradional al insulei cu destula viteza...erau extrem de multi
doritori de plimbarea aceasta, oameni care au asteptat si doua ore la coada sa
le vina randul la aceasta mica calatorie..de 1 mai.
Maine si poimaine voi lucra, dar si acest
lucru imi face placere fiindca la serviciu am ajuns sa ma simt aproape ca
acasa; acolo cu siguranta este a doua mea familie.
Uneori, viata pare sa curga exact in directia
corecta...cand problemele intampinate nu sunt majore, cand sufletul canta,
bucuros.
Cu toate ca azi m-am plimbat singura in parc,
m-am simtit extrem de bine, degajata, fericita chiar, citindu-l pe Osho pe o banca
sau pe alta (de pe banca capturata cu putin noroc chiar la straβe, in fata
apei, m-a „alungat” un biciclist care se instalase de parca era convins ca ma
va cuceri, dar am sters putina, nu mi-a placut „ceafa lui groasa” si siguranta cu
care-si afisa muschii ..de middle age.
Daca ai o icoana in suflet, atunci defilezi
cu ea tot restul vietii, oricat de departe ar fi fizic, in orice moment.
Azi am inceput si noul stil de viata, asa ca
de miercuri si de 1, cu un „hei-rup” tipic muncitoresc.
Sunt destul de lucida in general, tot mai
constienta de mine si de sufletul meu, si-n acelasi timp lucida cu faptul ca
trebuie sa-mi pazesc trupul de povara kilogramelor in plus, care par a avea
tendinta de a se depune cumva de la sine.
Azi a venit oferta de a vinde masina, dar
mama nu a fost de acord.
A spus doar ca in viitor vom renunta la
Casco, ca sa micsoram cheltuielile, si cam atat.
Azi am apucat sa citesc, si nu putin...ceea
ce este absolut excelent!
Cat de mult imi place sa citesc, ce valoare
aduce acest lucru vietii..!
Un plus mental de care prea multi se lipsesc ...de
bunavoie si nesiliti de nimeni (vorba vine).
Si a mai trecut un „1 Mai” din viata mea, cu
munca si ‚distractie’, asa cum se obisnuieste pe la noi... :)
