…Prin somn, simţea un magnetism ciudat care-i dirija visele sus, tot mai sus…
Visele începură să o doară, ..simţea teroarea de pe Pământ, frica oamenilor de a nu-şi pierde pâinea, de a supravieţui, temerile speciei de a nu dispărea…
În acelaşi timp, un Soare puternic, mult mai puternic decât soarele nostru, încălzea trupurile, voinţele şi conştiinţele, amărâte şi exasperate sub povara bombardamentelor psihotronice, cu grijă orchestrate şi dirijate de către forţele nocive ascunse în umbra planetară. Acestea semănau sufleteşte cu nişte lipitori scabroase, care-i sugeau pe pământeni de putere, de vlaga lor nativă.. Erau nişte făpturi lipsite de conştiinţă, de emotivitate, de sensibilitate, de orice gen de sentiment. Erau primitivi, teribil de rudimentari în plan emoţional, dar extrem de activi din punct de vedere tehnologic. Erau şi terrani şi extratereştri laolaltă, ai unei specii gemene, nihiliste, care-ar fi vrut să distrugă tot ce le stătea în cale, dacă însăşi supravieţuirea lor n-ar fi depins de specia pe care o exploatau.
Căci pământenii erau o specie diferită, pe care ei o parazitau, cu destul succes până acum.
Capii „la vedere” ai lumii, conducătorii de state şi ai anumitor guverne, fuseseră numiţi în acele funcţii numai după ce acceptaseră să-şi vândă sufletele şi să-şi dedice activitatea acestor nihilişti exclusivişti, un fel de interlopi ai galaxiei, extrem de ocultaţi, dar influenţi şi depravaţi psihic.
Prin ei, superficialitatea, egoismul şi lipsa iubirii se propagaseră la scară extinsă pe bietul Pământ, şi el fiinţă vie, care abia mai respira prin plămânii verzi vlăguiţi şi astupaţi, denaturaţi de forţele malefice.
Ana tremura prin somn din toate încheieturile, simţind cum răceala acestor creaturi răuvoitoare îi patrunde fiinţa până în adâncuri.
Padre, care îi urmărea visul din interiorul acestuia, în acelaşi timp cercetându-i cu atenţie manifestările exterioare, hotărî ca neplăcerile fetei să fie curmate şi să-i arate printr-un portal de Lumină calea care era destinată muritorilor, cel puţin celor avansaţi din punct de vedere spiritual.
Calea? Care era calea?
Ce puteai de fapt să faci, izolat fiind, cu o putere redusă, negrupată?.. Să-ţi plângi de milă, să iei lucrurile ca atare, lăsându-le în voia lor...
Cu aceste gânduri se trezi Ana, după ce întrevăzuse calea, dar nu şi modul de a ajunge la ea, cu toţii.
