Draga S,
In ultima vreme, m-am gandit si m-am tot gandit la relatia dintre noi si mai ales la viitorul ei.
Recunosc
ca imi placi, esti un barbat atragator si inteligent; insa ma tot
chinui de 2 ani sa inteleg ce ai vrut sa spui cu "nu imi doresc o
legatura pasagera" cand este vorba de noi doi.
Aceasta
legatura este exact asa, cata vreme nu ne vedem decat (sa fie clar!) o
singura data pe an, in decembrie, la o data incerta a sosirii tale si
intr-o perioada incerta a sederii.
Ma
intreb mereu cum iti poti satisface nevoile fiziologice, absolut
normale oricarui om, in conditiile in care totusi, noi doi ne vedem o
data pe an, iar in restul timpului ..stiu, muncesti aprig. Dar este
nevoie si de relaxare, e nevoie sa fie satisfacute si alte nevoi...
Nici
vorba sa fiu geloasa sau sa pun la indoiala calitatea prieteniei
noastre, din cauza unui asemenea aspect (care totusi nu este de
neglijat).
Tu
imi spui mie numai atat cat vrei sa-mi spui, esti inca un mister pentru
mine! De cativa ani m-am obisnuit sa astepti foarte curand o decizie de
angajare sau castigarea unui proces, dar niciodata cand vorbim, nimic
nu este realmente finalizat sau clar expus.
Eu cred ca merit mai mult decat o astfel de relatie, oricum ai lua-o.
Stiu
ca imi puteam gasi pe altcineva in acest timp, dar nu am facut-o, mai
ales ca ma ingrasasem (am slabit binisor), sufeream de subestimare, iar
pe de alta parte, chiar nu m-am agitat deloc sa caut si sa gasesc, nici
pe net (deloc) nici in vreo alta varianta (oamenilor ocupati sau
constienti de valoarea lor nu prea le e la indemana sa se invarta prin
cluburi si sa incerce sa agate, vorba vine).
Cand
vii pe la mine, te anunti de ex. la ora 6 si ajungi efectiv la 7, eu
stand ca o proasta si asteptandu-ne nerabdatoare, cu ochii pe geam.
Tu fumezi, iar eu sunt cardiaca si nu prea suport/agreez acest obicei in jurul meu.
Cand
ai lipsit 3 zile din Bucuresti, fara ca mama ta sa stie unde ai fost,
si amandoua ne-am dat de ceasul mortii sa aflam unde esti si mai ales
daca esti Bine, te-ai intors senin, ea s-a linistit, fara sa ma anunte
si pe mine, si totul s-a aplanat "ca de la sine".
Ai si tu treburile tale personale prin Bucuresti si pot intelege asta, la urma urmei de aici ai plecat.
Asa
ca inchid ochii si cand iesi din restaurant sa vorbesti si te astept
mai mult sau mai putin rabdatoare, si acceptandu-ti de convenienta
scuzele.
Nu
te cunosc deloc, nu prea ma cunosti nici tu cu adevarat, ce gandesc, ce
citesc, ce fel de om sunt, ce parere am despre Biserica in general si
despre religia ortodoxa in special, si altele si altele.
Mai
pe scurt, si ca sa nu lungesc mesajul inutil, as vrea sa punem punct
relatiei noastre cat mai repede, deoarece ...nu inteleg nimic din ea! Si
nu am timp si chef sa mai primesc explicatii acum.
Esti un om ocupat, poate chiar prea ocupat, pentru mine...
As
vrea sa fiu libera, sa ma degajez de tine si sa am pe cineva
open-minded cat mai aproape de mine, cat mai des impreuna, un companion
cu care sa-mi faca placere sa ies in lume, sa aiba timp pentru mine, sa
dispuna de relaxarea si rabdarea de a ma asculta si intelege, si nu a
vorbi "pe limbi diferite" cum o facem noi (tu esti cel mai adesea
pierdut in desene si planuri arhitecturale, la care nu ma pricep si nu
sunt tocmai pasiunea mea).
Nu
mai imi spune ca ma suni si "vorbim", fiindca chiar daca vorbim normal
si parem a ne intelege, ceva lipseste acolo, si anume disponibilitatea
ta, din orice punct de vedere si acea calda intelegere dintr-un cuplu
normal.
Sunt satula sa astept si sa tot astept, sa las ore, zile, luni si ani sa treaca.... Pentru ce?
Asa
ca, iti doresc mult noroc in tot ceea ce faci, sa stii ca am tinut la
tine intr-adevar, dar imi doresc in acest moment sa fiu total singura,
degajata si cu planurile/visele mele de viitor. Si poate cu alte sanse.
Numai bine si multa sanatate,
M.
