Scrisoare de despartire

  Draga S,

 

In ultima vreme, m-am gandit si m-am tot gandit la relatia dintre noi si mai ales la viitorul ei.

Recunosc ca imi placi, esti un barbat atragator si inteligent; insa ma tot chinui de 2 ani sa inteleg ce ai vrut sa spui cu "nu imi doresc o legatura pasagera" cand este vorba de noi doi.

Aceasta legatura este exact asa, cata vreme nu ne vedem decat (sa fie clar!) o singura data pe an, in decembrie, la o data incerta a sosirii tale si intr-o perioada incerta a sederii.

Ma intreb mereu cum iti poti satisface nevoile fiziologice, absolut normale oricarui om, in conditiile in care totusi, noi doi ne vedem o data pe an, iar in restul timpului ..stiu, muncesti aprig. Dar este nevoie si de relaxare, e nevoie sa fie satisfacute si alte nevoi...

Nici vorba sa fiu geloasa sau sa pun la indoiala calitatea prieteniei noastre, din cauza unui asemenea aspect (care totusi nu este de neglijat).

Tu imi spui mie numai atat cat vrei sa-mi spui, esti inca un mister pentru mine! De cativa ani m-am obisnuit sa astepti foarte curand o decizie de angajare sau castigarea unui proces, dar niciodata cand vorbim, nimic nu este realmente finalizat sau clar expus.

Eu cred ca merit mai mult decat o astfel de relatie, oricum ai lua-o.

Stiu ca imi puteam gasi pe altcineva in acest timp, dar nu am facut-o, mai ales ca ma ingrasasem (am slabit binisor), sufeream de subestimare, iar pe de alta parte, chiar nu m-am agitat deloc sa caut si sa gasesc, nici pe net (deloc) nici in vreo alta varianta (oamenilor ocupati sau constienti de valoarea lor nu prea le e la indemana sa se invarta prin cluburi si sa incerce sa agate, vorba vine).

Cand vii pe la mine, te anunti de ex. la ora 6 si ajungi efectiv la 7, eu stand ca o proasta si asteptandu-ne nerabdatoare, cu ochii pe geam.

Tu fumezi, iar eu sunt cardiaca si nu prea suport/agreez acest obicei in jurul meu.

Cand ai lipsit 3 zile din Bucuresti, fara ca mama ta sa stie unde ai fost, si amandoua ne-am dat de ceasul mortii sa aflam unde esti si mai ales daca esti Bine, te-ai intors senin, ea s-a linistit, fara sa ma anunte si pe mine, si totul s-a aplanat "ca de la sine".

Ai si tu treburile tale personale prin Bucuresti si pot intelege asta, la urma urmei de aici ai plecat.

Asa ca inchid ochii si cand iesi din restaurant sa vorbesti si te astept mai mult sau mai putin rabdatoare, si acceptandu-ti de convenienta scuzele.

Nu te cunosc deloc, nu prea ma cunosti nici tu cu adevarat, ce gandesc, ce citesc, ce fel de om sunt, ce parere am despre Biserica in general si despre religia ortodoxa in special, si altele si altele.

Mai pe scurt, si ca sa nu lungesc mesajul inutil, as vrea sa punem punct relatiei noastre cat mai repede, deoarece ...nu inteleg nimic din ea! Si nu am timp si chef sa mai primesc explicatii acum.

Esti un om ocupat, poate chiar prea ocupat, pentru mine...

As vrea sa fiu libera, sa ma degajez de tine si sa am pe cineva open-minded cat mai aproape de mine, cat mai des impreuna, un companion cu care sa-mi faca placere sa ies in lume, sa aiba timp pentru mine, sa dispuna de relaxarea si rabdarea de a ma asculta si intelege, si nu a vorbi "pe limbi diferite" cum o facem noi (tu esti cel mai adesea pierdut in desene si planuri arhitecturale, la care nu ma pricep si nu sunt tocmai pasiunea mea).

Nu mai imi spune ca ma suni si "vorbim", fiindca chiar daca vorbim normal si parem a ne intelege, ceva lipseste acolo, si anume disponibilitatea ta, din orice punct de vedere si acea calda intelegere dintr-un cuplu normal.

Sunt satula sa astept si sa tot astept, sa las ore, zile, luni si ani sa treaca.... Pentru ce?

Asa ca, iti doresc mult noroc in tot ceea ce faci, sa stii ca am tinut la tine intr-adevar, dar imi doresc in acest moment sa fiu total singura, degajata si cu planurile/visele mele de viitor. Si poate cu alte sanse.

Numai bine si multa sanatate,

M.