Cine este OSHO?...

Astăzi m-am gândit să vă prezint un ‚autor’ mai special, din multe puncte de vedere.

Osho este unul dintre cei mai cunoscuţi şi controversaţi învăţători spirituali contemporani.

Osho s-a născut în India şi a trăit în perioada 1931-1990.

În primul rând, el nu a scris nicio carte, fiind un orator. Cărtile apărute sub semnătura lui sunt de fapt discursuri înregistrate şi transcrise de discipolii lui.

Viaţa şi învăţăturile lui au influenţat milioane de oameni, de toate vârstele.

El se situează în afara oricărei ideologii, secte sau religie.

Ziarul londonez „Sunday Time” l-a considerat unul dintre „cei o mie de creatori ai secolului 20”.

„Interacţiunea” mea spirituală cu el a început cu peste 10 ani în urmă, la momentul potrivit, aş spune. Căutam o cale sufletească, umană prin care să percep lumea într-un mod în speţă spiritual, dincolo de realitatea de zi cu zi.

Mesajul lui Osho a sosit în viaţa mea exact la momentul potrivit, fapt pentru care nu încetez a-i mulţumi, an de an, persoanei care mi l-a recomandat, atunci.

Unicitatea lui Osho constă în faptul că nu încearcă să ofere soluţii sau dogme, ci instrumente pe care oamenii să le folosească în viaţa de fiecare zi pentru a se realiza.

„Răspunsul este în voi. Eu doar vă ajut să conştientizaţi potenţialul de care dispuneţi”.

Îmi place foarte mult faptul că explică lucruri complexe într-un mod extrem de simplu şi accesibil.

Un alt aspect al relaţiei lui Osho cu „Noi”, este dorinţa lui de a ajuta la crearea unui nou tip de fiinţe umane. Obişnuia să caracterizeze acest nou tip uman drept „Zorba-Buddha”, capabil pe de o parte să se bucure de plăcerile lumeşti precum Zorba Grecul şi, pe de altă parte, să trăiască în calmul şi liniştea caracteristică lui Buddha.

Ideea este aceea de a te regăsi pe tine însuţi, chiar în mijlocul mulţimii, de a te retrage în sine şi de a fi totodată un om al lumii, nu un solitar, nu un călugăr refugiat de oameni în ..Himalaya, de pildă, ci un om întreg, dedicat sieşi însă dedicat şi lumii, oamenilor.

Îndemnul lui?..

ÎMBRĂŢIŞATI PARADOXUL!

„Este frumos să fii singur. La fel de frumos este însă şi să fii înconjurat de oameni, să fii îndrăgostit. Cele două ipostaze sunt complementare, nu contradictorii. Atunci când vă bucuraţi de alte persoane, bucuraţi-va la maxim. Nu vă gândiţi la solitudine. Când vă săturaţi însă de ei, retrăgeţi-vă în solitudine şi bucuraţi-vă la maxim de ea.

Nu alegeţi între cele doua extreme. Vă va fi greu. Orice alegere va crea în voi o diviziune. În fond, de ce să alegeţi numai una din cele doua atitudini, când le puteţi avea pe amândouă?

ÎNTREAGA MEA ÎNVĂŢĂTURĂ CONSTĂ DIN DOUĂ CUVINTE: MEDITAŢIE ŞI IUBIRE. Meditaţi, pentru a putea simţi tăcerea infinită, şi iubiţi, pentru ca viaţa voastră să devină un cântec, un dans, o sărbătoare. Va trebui să oscilaţi între cele două extreme şi, cu cât vă veţi misca mai uşor, fără efort, cu atât mai frumoasă va deveni viaţa pentru voi”.          

Cartea „Sămânţa de muştar”, la care aş vrea să mă refer un pic în continuare, conţine comentarii şi explicaţii la profundele parabole şi aforisme care ne-au rămas de la Isus Hristos, pe care cei mai mulţi creştini nu le-au înţeles de fapt decât la suprafaţă, fără a avea capacitatea de reflecţie necesară pentru a-i pătrunde mesajele cu adevărat revoluţionare, inclusiv pentru epoca noastră, valabile pentru toate epocile istorice. Însă trebuie făcută precizarea: a fost un revoluţionar al lumii interioare!

Discipolii i-au spus lui Isus:

„Spune-ne cum arată Împărăţia lui Dumnezeu”.

El le-a răspuns: Împărăţia lui Dumnezeu este ca o sămânţă de muştar. Aceasta este mai mică decât toate celelalte seminţe, dar atunci când cade pe pămant fertil, din ea se naşte cel mai mare copac, în care îşi fac adăpost toate păsările cerului”.

Adevărata semnificaţie a credinţei constă în a crede în ceva incredibil, în ceva ce nu poate fi crezut. Este imposibil să crezi în aşa ceva şi totuşi crezi. Sămânţa moare cu o credinţă profundă şi din ea se naşte copacul. Pentru aceasta este nevoie de un sol fertil, de un pământ bun.

Întregul scop al statutului de discipol este de a deveni un sol fertil.

Când copacul a crescut, când s-a transformat într-un arbore falnic, într-un buddha, în ramurile sale îşi fac adăpost milioane de păsări ale cerului. În ramurile lui Buddha şi-au făcut adăpost milioane de păsări ale cerului. La fel şi în ramurile lui Isus. Toţi cei aflaţi în căutare îşi caută adăpost în ramurile acestor copaci, în care pot avea încredere, în care pot afla ce înseamnă Incognoscibilul, din care pot face marele salt.

Împărăţia lui Dumnezeu este ca o sămânţă de muştar...

Voi sunteti Împărăţia lui Dumnezeu. Voi sunteţi sămânţa de muştar...

Dintr-o singură sămânţă de muştar căzută pe pământ fertil (credinţa totală), se poate realiza Totul...

Şi, în final, un citat dintr-o carte care mi-a plăcut în mod deosebit (Omul care iubea pescăruşii):

“Iubiţi poveştile. Ele nu îşi reveleaza misterele decât în faţa celor care le iubesc. Şi vă asigur că ascund foarte multe mistere. Oamenii au ascuns în ele tot ce au descoperit vreodată. Aşa se explică de ce Isus vorbea numai în parabole, de ce Budda nu înceta să le spună poveşti cu tâlc adepţilor săi”.

Câteva cărţi mai cunoscute ale lui Osho (greu de ales între ele, deoarece s-au publicat foarte multe traduse în limba română):

-       Autobiografia unui mistic nonconformist

-       Iubire, Libertate şi Solitudine

-       Calatoria interioara

-       Samanta de mustar

-       ABC-ul Iluminarii

-       Tarotul Zen

-       Calea mea, Calea norilor albi

-       Calea Zen

-       Cartea despre nimic

-       Omul care iubea pescăruşii

-       Splendoarea ascunsă

-       Iluminarea. Singura revoluţie.

.................şi lista poate continua pe multe pagini.

Cu drag, v-am împărtăşit aceste gânduri / reflecţii / informaţii de natură spirituală, care mie mi-au fost de mare folos de mai bine de 10 ani...

Ancuţa