Experienţa mea de viaţă îmi
demonstrează că putem privi majoritatea
evenimentelor şi a oamenilor din jurul nostru cu o atitudine marcată de tact,
simpatie, înţelegere şi sensibilitate.
Cu o doză zilnică din „acest mix”,
cred că viaţa ar arăta altfel, atât în noi - în universul nostru lăuntric -, dar
şi în lume..
Se bate multă monedă pe inteligenţa
emoţională, pe creşterea spirituală şi pe empatia personală; se mai găseşte câte
cineva care să amintească vechiul „dicton” biblic: „Iubeşte-l pe aproapele tău
ca pe tine însuţi”.
Cu toate acestea, există foarte mult
cinism, lipsă de interes faţă de sentimentele altora şi chiar o degringoladă
socială, marcată de războaie şi cuceriri pe planul vax al materialităţii
oarbe...
Tot ce este profund, apare desuet, tot
ce este marcat de sens pentru o persoană, să-i zicem spirituală, pentru alţii
este de neînţeles şi chiar prostesc, hilar. Să ne schimbăm, pare cumva o
utopie.
De ce am deschis această tema aici,
despre lupta eternă dintre evoluţie şi prostul gust deghizat în ..orice?
Fiindcă mi-aş dori să aibă într-adevăr
loc o Evoluţie, înainte de toate în concepţii, în gusturi şi dacă se poate.. şi
cu o doză sănătoasă de Umor!
Vă provoc la inspiraţie în materie
de reacţii faţă de semenii voştri, pentru relaţii de bună calitate, productive şi
de substanţă, care să aduca vigoare sufletelor plictisite de rutină şi dorinţe (ne)împlinite!..
