Astăzi m-am gândit să vă prezint un ‚autor’
mai special, din multe puncte de vedere.
Osho este unul dintre cei
mai cunoscuţi şi controversaţi învăţători spirituali contemporani.
În primul rând, el nu a scris nicio
carte, fiind un orator. Cărtile apărute sub semnătura lui sunt de fapt
discursuri înregistrate şi transcrise de discipolii lui.
Viaţa şi învăţăturile lui au influenţat
milioane de oameni, de toate vârstele.
El se situează în afara oricărei
ideologii, secte sau religie.
Ziarul londonez „Sunday Time” l-a
considerat unul dintre „cei o mie de creatori ai secolului 20”.
„Interacţiunea” mea spirituală cu el
a început cu peste 10 ani în urmă, la momentul potrivit, aş spune. Căutam o
cale sufletească, umană prin care să percep lumea într-un mod în speţă
spiritual, dincolo de realitatea de zi cu zi.
Mesajul lui Osho a sosit în viaţa
mea exact la momentul potrivit, fapt pentru care nu încetez a-i mulţumi, an de
an, persoanei care mi l-a recomandat, atunci.
Unicitatea lui Osho constă în faptul
că nu încearcă să ofere soluţii sau dogme, ci instrumente pe care oamenii să le
folosească în viaţa de fiecare zi pentru a se realiza.
„Răspunsul este în voi. Eu doar vă
ajut să conştientizaţi potenţialul de care dispuneţi”.
Îmi place foarte mult faptul că
explică lucruri complexe într-un mod extrem de simplu şi accesibil.
Un alt aspect al relaţiei lui Osho
cu „Noi”, este dorinţa lui de a ajuta la crearea unui nou tip de fiinţe umane.
Obişnuia să caracterizeze acest nou tip uman drept „Zorba-Buddha”, capabil pe
de o parte să se bucure de plăcerile lumeşti precum Zorba Grecul şi, pe de altă
parte, să trăiască în calmul şi liniştea caracteristică lui Buddha.
Ideea este aceea de a te regăsi pe
tine însuţi, chiar în mijlocul mulţimii, de a te retrage în sine şi de a fi
totodată un om al lumii, nu un solitar, nu un călugăr refugiat de oameni în
..Himalaya, de pildă, ci un om întreg, dedicat sieşi însă dedicat şi lumii,
oamenilor.
Îndemnul lui?..
ÎMBRĂŢIŞATI PARADOXUL!
„Este frumos să fii singur. La fel de frumos este însă şi să fii înconjurat
de oameni, să fii îndrăgostit. Cele două ipostaze sunt complementare, nu
contradictorii. Atunci când vă bucuraţi de alte persoane, bucuraţi-va la maxim.
Nu vă gândiţi la solitudine. Când vă săturaţi însă de ei, retrăgeţi-vă în
solitudine şi bucuraţi-vă la maxim de ea.
Nu alegeţi între cele doua extreme. Vă va fi greu. Orice alegere va crea în
voi o diviziune. În fond, de ce să alegeţi numai una din cele doua atitudini, când
le puteţi avea pe amândouă?
ÎNTREAGA MEA ÎNVĂŢĂTURĂ CONSTĂ DIN DOUĂ CUVINTE: MEDITAŢIE ŞI IUBIRE.
Meditaţi, pentru a putea simţi tăcerea infinită, şi iubiţi, pentru ca viaţa
voastră să devină un cântec, un dans, o sărbătoare. Va trebui să oscilaţi între
cele două extreme şi, cu cât vă veţi misca mai uşor, fără efort, cu atât mai
frumoasă va deveni viaţa pentru voi”.
Cartea „Sămânţa de muştar”, la care aş
vrea să mă refer un pic în continuare, conţine comentarii şi explicaţii la
profundele parabole şi aforisme care ne-au rămas de la Isus Hristos, pe care
cei mai mulţi creştini nu le-au înţeles de fapt decât la suprafaţă, fără a avea
capacitatea de reflecţie necesară pentru a-i pătrunde mesajele cu adevărat
revoluţionare, inclusiv pentru epoca noastră, valabile pentru toate epocile
istorice. Însă trebuie făcută precizarea: a fost un revoluţionar al lumii
interioare!
Discipolii i-au spus lui Isus:
„Spune-ne cum arată Împărăţia lui Dumnezeu”.
El le-a răspuns: Împărăţia lui Dumnezeu este ca o sămânţă de muştar.
Aceasta este mai mică decât toate celelalte seminţe, dar atunci când cade pe pămant
fertil, din ea se naşte cel mai mare copac, în care îşi fac adăpost toate păsările
cerului”.
Adevărata semnificaţie a credinţei
constă în a crede în ceva incredibil, în ceva ce nu poate fi crezut. Este
imposibil să crezi în aşa ceva şi totuşi crezi. Sămânţa moare cu o credinţă
profundă şi din ea se naşte copacul. Pentru aceasta este nevoie de un sol
fertil, de un pământ bun.
Întregul scop al statutului de
discipol este de a deveni un sol fertil.
Când copacul a crescut, când s-a
transformat într-un arbore falnic, într-un buddha, în ramurile sale îşi fac adăpost
milioane de păsări ale cerului. În ramurile lui Buddha şi-au făcut adăpost milioane
de păsări ale cerului. La fel şi în ramurile lui Isus. Toţi cei aflaţi în căutare
îşi caută adăpost în ramurile acestor copaci, în care pot avea încredere, în
care pot afla ce înseamnă Incognoscibilul, din care pot face marele salt.
Împărăţia lui Dumnezeu este ca o sămânţă
de muştar...
Voi sunteti Împărăţia lui Dumnezeu.
Voi sunteţi sămânţa de muştar...
Dintr-o singură sămânţă de muştar căzută
pe pământ fertil (credinţa totală), se poate realiza Totul...
Şi, în final, un citat dintr-o carte
care mi-a plăcut în mod deosebit (Omul care iubea pescăruşii):
“Iubiţi poveştile. Ele nu îşi
reveleaza misterele decât în faţa celor care le iubesc. Şi vă asigur că ascund
foarte multe mistere. Oamenii au ascuns în ele tot ce au descoperit vreodată. Aşa
se explică de ce Isus vorbea numai în parabole, de ce Budda nu înceta să le
spună poveşti cu tâlc adepţilor săi”.
Câteva cărţi mai cunoscute ale lui Osho (greu de ales între ele, deoarece
s-au publicat foarte multe traduse în limba română):
- Autobiografia
unui mistic nonconformist
- Iubire,
Libertate şi Solitudine
- Calatoria
interioara
- Samanta
de mustar
- ABC-ul
Iluminarii
- Tarotul
Zen
- Calea
mea, Calea norilor albi
- Calea
Zen
- Cartea
despre nimic
- Omul care
iubea pescăruşii
- Splendoarea
ascunsă
- Iluminarea.
Singura revoluţie.
.................şi lista poate
continua pe multe pagini.
Cu drag, v-am împărtăşit aceste gânduri
/ reflecţii / informaţii de natură spirituală, care mie mi-au fost de mare
folos de mai bine de 10 ani...
Ancuţa
