O duminica perfecta.
Evolutia continua.
Mereu ma simt alt om.
Nu neaparat mai bun, dupa criteriile celorlalti (mult prea subiectivi), ci mai intarita in raport cu viata, din propriul meu punct de vedere. Mai adaptata, mai adaptabila.
Eu nu cred in evolutia profesionala, in cariera.
Consider ca numai cei care pot revolutiona un domeniu, care pot fi mai utili semenilor, in mod efectiv, prin stradania lor profesionala, merita sa stea cufundati ore intregi in profesie, in munca.
Orice altceva mi se pare o risipa de forte.
Sunt de acord ca la locul de munca sa dai tot ce poti, sa te auto-depasesti, dar ca sa fii obsedat de serviciu, sa stai ore lungi peste program, crezand ca vei schimba ceva in firma, fara a fi vreun geniu, mi se pare o iluzie, o prostie.
Viata sufleteasca, viata privata, asta da, mi se pare cu adevarat importanta.
Singura tinta valabila este evolutia spirituala.
Nu spun numai eu asta. O spun toti ganditorii de elita. Mai vechi si mai noi.
Este vorba de trecerea de la puterea exterioara la PUTEREA AUTENTICA.
Puterea autentica o dobandesti prin perceptie si aplecare spirituala, prin sensibilitate, prin cultura, prin cultul vietii – sub orice forma s-ar manifesta aceasta.
Din pacate, pe Pamant, puterea exterioara este cea tintita si recunoscuta de majoritate. Ea consta in realizari date de bani, conferita – in cel mai bun caz – prin stradanie profesionala, prin efortul constant de a fi cel mai bun, de a te ridica la standarde tot mai inalte (atentie: teluri exterioare fiintei).
Dar pe masura ce se descopera ca spiritul predomina asupra materiei, ca spiritul modeleaza materia, ca prin puterea psihica poti modela realitatea materiala (si la asta nu acced doar paranormalii, vezi „The Secret”), puterea exterioara va descreste in importanta, iar puterea autentica conferita de suflet si de cuceririle lui, isi va intra in drepturi. Este o tendinta inca vaga, dar ea exista!
Si ce frumoasa va fi lumea cand vom fi guvernati de oameni care au dobandit puterea autentica, cea interioara, care se calauzesc dupa principii morale, dupa valori si criterii psihologice valabile, dictate de frumusete, toleranta, intuitie, bunatate, intelegere, bunavointa, compasiune...
S-ar putea spune ca de asta are (si) Romania nevoie, parca mai mult ca niciodata.
Suntem dominati de prostie, tupeu, rautate, incompetenta, cinism, impertinenta, demagogie, talharie, pe de o parte, si de credulitate, ignoranta, servilism, obscurantism, vulgaritate, umilinta si, din nou, prostie si tupeu, pe de cealalta parte. Intai am descris clasa conducatoare iar apoi pe cea aservita, manipulata. Masele, usor de condus. Prea usor de condus! De condus, de fapt, niciunde!
Fiindca nu se intrevede nicio luminita. Nici macar un tunel!
Suntem purtati „inainte” prin lanturile obligatiilor fiziologice, materiale, de baza. Depindem de oameni orbi in plan spiritual, momentan castigatori ai puterii exterioare. Ei ne conduc prin bezna unei istorii triste si deprimante.
Dar cum spuneam, intr-o zi, puterea autentica va triumfa!
Pana atunci, cum se spune, Dumnezeu cu mila...
