O duminica perfecta.
Evolutia continua.
Mereu ma simt alt om.
Nu neaparat mai bun, dupa criteriile celorlalti (mult prea subiectivi), ci mai intarita in raport cu viata, din propriul meu punct de vedere. Mai adaptata, mai adaptabila.
Eu nu cred in evolutia profesionala, in cariera.
Consider ca numai cei care pot revolutiona un domeniu, care pot fi mai utili semenilor, in mod efectiv, prin stradania lor profesionala, merita sa stea cufundati ore intregi in profesie, in munca.
Orice altceva mi se pare o risipa de forte.
Sunt de acord ca la locul de munca sa dai tot ce poti, sa te auto-depasesti, dar ca sa fii obsedat de serviciu, sa stai ore lungi peste program, crezand ca vei schimba ceva in firma, fara a fi vreun geniu, mi se pare o iluzie, o prostie.
Viata sufleteasca, viata privata, asta da, mi se pare cu adevarat importanta.
Singura tinta valabila este evolutia spirituala.
Nu spun numai eu asta. O spun toti ganditorii de elita. Mai vechi si mai noi.
Este vorba de trecerea de la puterea exterioara la PUTEREA AUTENTICA.
Puterea autentica o dobandesti prin perceptie si aplecare spirituala, prin sensibilitate, prin cultura, prin cultul vietii – sub orice forma s-ar manifesta aceasta.
Din pacate, pe Pamant, puterea exterioara este cea tintita si recunoscuta de majoritate. Ea consta in realizari date de bani, conferita – in cel mai bun caz – prin stradanie profesionala, prin efortul constant de a fi cel mai bun, de a te ridica la standarde tot mai inalte (atentie: teluri exterioare fiintei).
Dar pe masura ce se descopera ca spiritul predomina asupra materiei, ca spiritul modeleaza materia, ca prin puterea psihica poti modela realitatea materiala (si la asta nu acced doar paranormalii, vezi „The Secret”), puterea exterioara va descreste in importanta, iar puterea autentica conferita de suflet si de cuceririle lui, isi va intra in drepturi. Este o tendinta inca vaga, dar ea exista!
Si ce frumoasa va fi lumea cand vom fi guvernati de oameni care au dobandit puterea autentica, cea interioara, care se calauzesc dupa principii morale, dupa valori si criterii psihologice valabile, dictate de frumusete, toleranta, intuitie, bunatate, intelegere, bunavointa, compasiune...
S-ar putea spune ca de asta are (si) Romania nevoie, parca mai mult ca niciodata.
Suntem dominati de prostie, tupeu, rautate, incompetenta, cinism, impertinenta, demagogie, talharie, pe de o parte, si de credulitate, ignoranta, servilism, obscurantism, vulgaritate, umilinta si, din nou, prostie si tupeu, pe de cealalta parte. Intai am descris clasa conducatoare iar apoi pe cea aservita, manipulata. Masele, usor de condus. Prea usor de condus! De condus, de fapt, niciunde!
Fiindca nu se intrevede nicio luminita. Nici macar un tunel!
Suntem purtati „inainte” prin lanturile obligatiilor fiziologice, materiale, de baza. Depindem de oameni orbi in plan spiritual, momentan castigatori ai puterii exterioare. Ei ne conduc prin bezna unei istorii triste si deprimante.
Dar cum spuneam, intr-o zi, puterea autentica va triumfa!
Pana atunci, cum se spune, Dumnezeu cu mila...
Da, asa e, ceea ce vedem la exterior este o iluzie ce se va destrama cu urmatoarea clipa, doar ce realizam ca spirit este adevarat si nemuritor. Se pare, insa, ca nu-i pasa omului "modern" de asta, spoiala aceasta inselatoare si trecatoare este mai atragatoare si mai la-ndemana, de ce sa aleg calea cea mai grea? Intr-o lume materiala este dificil sa faci abstractie de insasi constructia ta materiala, corpul grosier ce are necesitati imediate si concrete, problema este sa reusim sa avem o buna masura a lucrurilor, sa nu cadem in excese, sa putem tine echilibru intre material si spiritual. Daca am venit in aceasta lume, ne supunem legilor ei, in echilibru cu ea si fiinta noastra spirituala, dar sa nu cadem in iluzia ca suntem stapani peste tot si toate si sa nu mai respectam nici o lege.
RăspundețiȘtergereCreatia lui Dumnezeu este pentru noi, sa ne bucuram de ea in armonie cu noi insine, cu Eul nostru, sa ne echilibram Egoul, sa-l punem in armonie cu tot ce ne inconjoara, fiindca suntem un INTREG. Asta e greseala, noi judecam totul in mod individual uitand de intreg.
Preotul meu a zis asa: Hai sa nu mai judecam pe fratele nostru caci si ingerul sau pazitor vede fata lui Dumnezeu.
Atunci cand vom fi mai ingaduitori unii cu altii, cand nu ne vom mai judeca, nu ne vom mai ingamfa, nu ne vom mai invidia, trada, fura, cand vom renunta la ambitii si placeri desarte si efemere, vom putea sa punem in armonie planul fizic cu cel spiritual si vom cunoaste pacea si linistea dupa care tanjim.
Pana atunci ne ducem fiecare crucea noastra, asa cum ne pricepem, asa cum putem...
Teoria e una, practica ne omoara...