De imaginea trista a trecutului meu vreau sa ma despart...
Cand nu mai vorbesc cateva zile cu vesnicul, eternul, si totusi indezirabilul meu amic, ma simt mai bine, sunt mai libera...
Cand esti complet liber, limita e cerul si nici macar aceea nu se poate numi o limita. Limita e cerul atunci cand sunt nori. Dar cand nu sunt...
Ma simt bine. Ma simt din ce in ce mai bine. Mai degajata in raport cu existenta, cu propriul eu, cu cei ce ma inconjoara. Dezinvoltura este un atribut esential al sigurantei pe care poti s-o raspandesti, s-o emani in mod invizibil...
Ce va urma mai departe?... Viata este cel mai mare mister, nu ne putem indoi de asta.
Majoritatea suntem inconjurati de lume.
Ne simtim expusi privirilor, criticilor, aprecierilor. Dar de cele mai multe ori nici nu realizam ca ceilalti nici nu ne remarca cu adevarat, suntem irelevanti, e doar o impresie ca cineva ne baga in seama, si atunci..., ne bagam singuri in seama, vorba vine..
Fiecare este absorbit de universul propriu, ca de launtrica gaura neagra in care cei mai multi se pierd. Am mai spus-o si o s-o spun mereu: Suntem atat de subiectivi si ne e atat de greu sa depasim aceasta conditie existentiala..
Am inceput sa fac un exercitiu: ii privesc pe cei din jurul meu din interiorul lor si nu din exteriorul lor, cum este firesc. Privindu-le reactiile ca si cum tu insuti traiesti in acele fiinte, incepi abia atunci sa intelegi lumea, sa fii un bun psiholog. Esti profund empatic, iti depasesti propriul punct de vedere, totdeauna exterior.
O astfel de atitudine ne-ar ajuta sa ne depasim complexele, micimile, si sa intindem o mana binevoitoare celor aflati de partea cealalta, adica.. Tie...
...Cand va veni vremea, voi scrie o piesa de teatru, neaparat o comedie, de situatii si de limbaj...
Va fi – evident – vesela, saltareata, va merge unsa, ca pe roate, cu totii vor pleca cu un suras in coltul gurii, gandindu-se la ce au inteles si zambind confuz spre ce nu au inteles...oricum, ceva-ceva i-a prins, sau au prins..
Cand privesti din interiorul oamenilor, te izbesc limitarile la care ei se supun; complexele fara rost, temerile, gesturile inutile de a se pune in evidenta, fandoseala, teama de sine, de a ramane singuri, cu adevarat...
Cand descoperi ca un om sta toata ziua pe internet, te intrebi ce se intampla cu viata lui launtrica, cu fiinta sa pe care ar trebui sa o descopere...ar trebui sa-si acorde timp ca sa se auto-descopere, prin auto-cunoastere, auto-revelare...
Imi place foarte mult sa fiu singura , dar singuratatea dusa la extrem este deja dureroasa..
Mi-ar fi mai usor daca as purta in continuare lumea in inima mea, si atunci cand nu sunt in mijlocul ei; nu ca sa-mi indulceasca singuratatea ci ca sa nu ma mai simt rupta de realitate, ci profund impacata, regasita... Ziua cu oamenii, seara intorcandu-ma la mine, in caldura propriului sine, pe care-l deprind mereu, mai ales ca e asa schimbator, ca o faclie care apare si dispare cuprinsa de negura...
Mi-a fost foarte greu sa reincep sa scriu, deci astazi se poate spune ca acumularea cantitativa a experientelor subiective a dus la saltul calitativ al exprimarii de sine...
Si totusi n-am facut destul, ar mai fi atatea de spus...nu ai cum sa-ti condensezi perfect trairile, emotiile, suisurile (caci numai de ele vorbesc!) in cuvinte obisnuite, pe intelesul tuturor.. ca sa comunic o experienta si s-o fac astfel accesibila.
Eu ma straduiesc, ca lumea sa evolueze mai repede si mai bine, dar nu se vede nimic, nu are cum, nici macar exemplul personal nu este suficient de sugestiv, fiindca, cum spuneam, nu suntem chiar atat de bagati in seama cum ni se pare sau cum tainic am dori...
Si fiindca nimeni nu-si exprima parerea vizavi de efortul meu, nu pot sa aflu in ce masura reusesc...sa ajung la inima voastra!
A fi liber implică, înseamnă, a nu permite ca ideile preconcepute sau părerile altora să te împiedice să întâlneşti alte persoane, viaţa şi fericirea. Isus nu şi-a plecat urechea la regulile care interziceau întâlnirea cu alte persoane, ci a căutat astfel de persoane şi a discutat cu ele, afirmând că a venit pentru “oile pierdute ale casei lui Israel“. Isus a fost un om liber. Din acest motiv, în viaţa Sa a avut întâlniri minunate. Până când L-a întâlnit pe Isus, samarineanca a trăit doar după aparenţe, căutând plăcerile şi fericirea în afara ei. Isus îi luminează sufletul şi o ajută să se înţeleagă: era o sclavă a propriului ei trup, a instinctelor sale. Isus nu doreşte să o convertească. Nu o ceartă pentru viaţa ei dezordonată, pentru religia ei, considerată eretică. Isus o acceptă aşa cum este, cu viaţa ei grea şi cu nevoia ei infinită de iubire. Ce bine ar fi dacă şi noi ne-am accepta aşa cum suntem, chiar dacă nu ne place cine suntem, chiar dacă am vrea să fim diferiţi, mai frumoşi, mai bogaţi, mai puternici, mai religioşi şi mai capabili să îi iubim pe cei de lângă noi.
RăspundețiȘtergereDar suntem… cum suntem. Dacă cineva nu se acceptă aşa cum este, chiar dacă nu-i place, nu poate face nimic bun. Dacă nu acceptă că este un dependent de alcool, nu poate să se lase de băutură. Dacă nu acceptă că este o persoană posesivă, nu va putea iubi liber. Dacă nu recunoaşte că este un invidios, nu se va putea vindeca. Dacă nu recunoaşte că are diferite probleme, nu le va putea rezolva. Dacă nu-şi acceptă istoria personală, nu se va putea vindeca. Dacă nu acceptă sau recunoaşte erorile sale, le va repeta. Dacă nu consideră că are nevoie de apă, va muri de sete. Deci trebuie să se mulţumească aşa cum este, imperfect: “Asta sunt. De aici pornesc…”
Draga mea,
RăspundețiȘtergereMi-e teama ca suntem cu totii pierduti in aceasta dimensiune relativa, ratacim dezorientati si nestiutori, chiar daca avem impresia ca stim tot ce ar trebui...Conform fizicii cuantice sunt probabilitati infinite de manifestare, sunt directii infinite in care poate porni un obiect dintr-un punct, asa cum un om aflat la o rascruce a vietii, poate lua in considerare mai multe variante de rezolvare, mai multe directii, desigur va trebui sa aleaga doar o cale, dar toate celelalte posibilitati ar fi insemnat alte scenarii ale vietii sale viitoare...Din o mie si una de solutii, nu putem sa alegem decat una, fara sa stim cum ar fi fost daca am fi ales altfel...Cu siguranta ni se deschid mii de drumuri si analizand mai mult sau mai putin profund, in functie de imprejurari, de sentimente si de principii, facem permanent o alegere a unei singure variante din toate cele posibile. Totul tine de “liberul arbitru”, care decide in functie de felul in care rezonezi cu acele variante, vei merge pe calea cu care simti ca ai o vibratie asemanatoare, care raspunde gradului de spiritualizare, care armonizeaza cu sunetele fiintei tale. Asta se cheama destin, sau karma. Pana la urma chiar daca ai in fata ta o infinitate de directii, vei merge pe aceea care te defineste, e ca si cum ai fi tu insuti o amprenta energetica de care nici nu esti constient, doar ca ea te expune lumii si atunci cand alegi, de fapt lumea te alege, locul tau este rezervat si este doar al tau, fiindca este matricea in care fiinta ta intra perfect.
De asemeni, specialistii in domeniu spun ca in ADN-ul nostru este inscris, pe langa genele ce raspund de fizicul nostru sau de trasaturile de caracter, chiar destinul in linii generale si chiar data mortii si a modului in care se va produce. Suntem o fiinta formata dintr-un cod energetic in care sunt inmagazinate toate datele existentiale ce ne definesc, unii ne asemanam pe ici, pe colo, dar in general suntem unici, ceea ce spuneam mai sus, pe langa faptul ca avem amprentele degetelor unice, suntem in totalitatea noastra amprente energetice unice. De aceea este atat de greu sa ne intelegem si sa traim impreuna. De aceea chiar de ne atragem, de multe ori nu rezistam unul in preajma celuilalt pe perioada indelungata, de aceea chiar daca am dori sa ramanem impreuna o luam in directi opuse, de aceea...daca mai suntem impreuna dupa multi ani, incetam sa ne mai iubim numarand compromisurile ce a trebuit sa le facem, de aceea regretam alegerile facute, desi am face acelasi lucru daca timpul s-ar intoarce, de aceea...
Ma bucur ca ai scris iar in blogul tau, as vrea sa cred ca intr-o zi vei alege sa scrii o piesa de teatru sau poate un roman, fiindca ai talent...Daca karma iti va permite, liberul tau arbitru se va manifesta si... voi primi si eu un autograf... Dar cel mai mult as vrea sa-ti gasesti jumatatea, acea persoana care sa te faca fericita si alaturi de care sa ramai, chiar daca va trebui sa mai lasi de la tine...Poate asa voi reusi sa te cunosc, venind la nunta ta...Intr-o buna zi, fiindca asa este destinat, voi veni la Bucuresti , cu masina mea, proaspata soferita si vom bea o cafea sau un suc impreuna...Vom trancani vrute si nevrute, vom vorbi despre tot ce inca n-am vorbit, te voi privi in ochi, pe tine prietena mea si imi va fi de ajuns...Daca ne-am intalnit pe aici, pe aceste unde, de atatea ori, fara sa ne strangem macar mana..., ne-am deschis suletul, ne-am impartasit idei, ne-am cerut sfatul, sa fi fost o pura intamplare? Cred ca pentru noi, oamenii, nu exista o treapta mai inalta decat aceea de a simti si a ne bucura de prietenie, de a iubi sincer, curat, dezinteresat pe celalalt. E atat de simplu, pana la urma, sa faci alegerea cea buna!...