Am aşteptat turul 2 al
alegerilor prezidenţiale cu teamă dar şi cu multă speranţă.
Pronosticurile nu erau
favorabile candidatului preferat de mine, dar dacă I. nu ar fi reuşit să câştige,
probabil că ne-am fi îndreptat, încet şi sigur, către o dictatură socialistă
sau cripto-comunistă (vezi preferinţa pentru politica din China a premierului
Ponta).
Am impresia că ceea ce a
contat imens a fost bunătatea şi normalitatea lui Klaus, lipsa sa de aroganţă şi
emfază, modul său discret şi uman de abordare, atitudinea...
Ne-am săturat de baroni şi
de diverşi impostori – de toate mărimile, genurile şi categoriile - , ne-am
dorit triumful normalităţii în raport cu nesimţirea şi caracterul infect al
majorităţii politicienilor români.
Cel puţin asa percep eu şi
s-a dovedit clar că nu numai eu simt/simţim că am făcut alegerea corectă, cea
mai bună pentru interesul naţional.
Mulţi oameni „de bine” îl
regretă pe Ponta. N-au decât!
Va fi cu adevarat bine şi
pentru ei, vrând-nevrând.
Cel puţin pentru oamenii obişnuiţi,
nu mă refer la cei care se aflau în aşteptarea anumitor graţieri-amnistii..din
foarte diverse interese.
Mie personal mi se pare
curată prostie să-ţi doresti răul în loc să vezi binele (colectiv), acolo unde
realmente el fiinţează.
