Îl vezi,
îl revezi, ...niciodată nu este de ajuns, este persoana iubită.. tremuri uşor
pe dinăuntru, de fapt te cutremuri sufleteşte de noutatea acestor sentimente ce
te cuprind, năvalnice, cotropitoare... simţi celebrii „fluturi în stomac”,
pluteşti, visezi, te minunezi şi vezi viaţa cu totul altfel – atunci când te-ai
îndrăgostit!
Viaţa în
afara fiinţei iubite nu mai este de conceput.
Tot
universul se învârte in jurul ochilor vrăjiţi, a privirii care te-a încântat şi
care îţi transformă şi modelează chiar stările de spirit, cu fiecare moment.
De modul
cum te priveşte „el”, depinde însăşi soarta ta, viaţa ta...nimic nu-ţi mai este
indiferent, de acum.
Ai vrea să-i fii aproape mereu, ai vrea să te pierzi în minunata stare pe
care ţi-o dă prezenţa fiinţei iubite...schimbul vostru de priviri încărcate de
magie. Magie pe care nimeni nu o poate înţelege sau discerne sau recunoaşte. Cu
nimeni nu ai mai comunicat aşa bine!
Ai vrea să-i fii o mângâiere, să-i fii de folos, fiindcă fiinţa dragă îţi
este ţie alinare, fără ca măcar să se străduiască..
Tu nu mai eşti „tu” cel de altădată, acum eşti o fiinţă nouă, transformată,
ajunsă pe alte culmi.
Nimeni nu te poate înţelege, toţi în afară de voi doi au devenit indiferenţi,
situaţi în afara lumii voastre, şi cumva şterşi, pieriţi ca importanţă. Ei nu
pot înţelege. Probabil că n-au trăit niciodată la cote aşa înalte.
Iluzia de mai înainte, precum căreia această lume este seacă, deprimantă, fără
rost, a pierit în neant, odată cu beatitudinea care te cuprinde, extatică, acum
că eşti îndrăgostit.
Chiar dacă nu este pentru prima oară când eşti îndrăgostit, este totuşi
„altfel”.
Aceasta este cu siguranţă „ultima mare iubire a vieţii tale”.
Nu este prima, ce-i drept, dar după ea nu mai poate veni nimic...fiindcă ea este TOTUL!
Încununează căutările unei vieţi întregi!
Şi este atât de bine...să dea Dumnezeu să nu se termine niciodată, niciodată!..
