Astăzi este mult-trâmbițata zi a alegerilor prezidențiale din România, tărișoara noastră locuită ..pe alocuri. Zic asta fiindcă sunt zone întregi părăsite, și nu din cauza climei ci a sărăciei locuitorilor, care au plecat care încotro. Deși alegerile au o mare miză, totuși nu am chef să vorbesc despre asta.. miza este omenească, cum am zis în titlu, fiindcă totul pornește de la oameni, de la reacțiile lor mai mult sau mai puțin previzibile în situații variate, de la lăcomie și mândrie și orgolii și atâtea altele. Cum spunea cineva, sunt om și nimic din ce este omenesc nu-mi este străin.
Mă bucur că nu mai vreau, ca odinioară, de fapt cu mulți ani în urmă, să plec din țară și eu, către mai bine. Am învățat cu vârsta că binele este relativ, și schimbând locul, nu schimbi numai norocul ci faci și multe compromisuri, pe care cândva nici nu le-ai fi considerat acceptabile. Văd că, fără să vreau, de la subiectul prezidențialelor la acela al alegerii de a emigra, nu a fost decât un pas. Pe care nu mi-l explic..
De când am scris aici ultima oară, s-au întâmplat multe, și mai ales lupte sufletești, lăuntrice, în încercarea de a mă înțelege mai bine pe mine însămi. Și nu mi se pare că reușesc prea grozav. Așa cum îmi imaginam mereu, că oamenii sunt precum unor aisberguri care se ciocnesc în adâncime, acolo unde se află subconștientul lor.. Mi-am închipuit așa, cum mergem pe stradă, în mod banal, unii într-o direcție, alții în cea opusă, dar nu suntem oameni ci aisberguri, fiindcă fiecare are sub terenul vizibil, asfalt, trotuar, ce-o fi, o mare-mare latură subconștientă, pe care o poartă ca pe un balast necunoscut, pe care nu și-l înțelege și nici aprofundează. Asta e problema cu noi, că nu ne cunoaștem. Așa cum a accentuat și Bruno, vechiul îndemn, Omule, cunoaște-te pe tine însuți! Nu e gargară ci e purul adevăr. Dacă ne-am cunoaște, poate ne-am elibera de tot ce e urât în noi, de tot ce ne face mărginiți, limitați, încuiați etc.
Nu știu de ce am ales aceste teme, azi mi-am dat voie să scriu despre orice, fără să pornesc cu ceva anume în minte. Am zis să văd chiar eu în ce toane sunt, funcție de ce îmi vine să scriu. Și văd în subteran că sunt foarte nemulțumită de mine însămi. Că nu mă pot struni suficient. Că am făcut niște comenzi complet ne-necesare și nerealiste de recentul Black Friday românesc, din care cele mai inutile nu mi-au parvenit de vreo 2 săptămâni. Ce vreau mai mult, decât dovada ..vie că nu îmi trebuia nik din acelea, și am comandat mai mult fiindcă mi-ar face plăcere acele chestii, dar nu îmi trebuie dar ar încărca și ele o casă destul de încărcată deja... chiar foarte încărcată cu chestii și lucruri, la drept vorbind. Mă gândesc mereu că voi elibera spațiu de minim 50% când mama nu va mai fi și nu voi mai avea nevoie de permisiunea ei ca să arunc atâtea chestii fără rost.
Nici gol și pustiu ca la Radu în casă, dar nici tone de obiecte care ne sufocă cu energia lor joasă, apăsătoare.
În afară de toate astea, în ultimele luni am luat (și iau) diverse suplimente alimentare care mi-au folosit la imunitate, la clarviziune, la ochi etc. Prin clarviziune înțeleg o minte mai limpede, mai detașată, mai lipsită de idei fixe (cu excepția obsesiei pentru shopping online, după câte văd) și o anume deblocare psihică, foarte valoroasă. Am reînceput să citesc cărți, slavă Domnului! Și cu asta eram blocată, fiindcă văzând ce este în bibliotecă, mă oprea faptul că ..nu le pot citi pe toate odată (evident!!!!) și nu mă puteam hotărî care are prioritate, fiindcă cam pe toate le-am luat pe gustul meu, nu-i așa?..
Ascult muzică aproape continuu, este companionul meu liric, în condițiile în care mă îndepărtez de oameni și de lume, și mai mult. Trăiesc cum zicea și Pănoiu, într-un turn de fildeș sau poate într-o peșteră, pe cât de izolată îmi permite viața. Urăsc small talk și conversațiile de conveniență, prin care de fapt nimeni cu comunică nik și n-ai nici un câștig spiritual. Mă tem că oamenii sunt mult mai reduși ca inteligență decât le acordam eu credit. Și le acordam credit și pe partea bunătății, bunăvoinței, toleranței.. deci și eu am făcut o prostie, că le-am dat atâta credit complet pe nemeritate. Mă uit la filme, citesc cărți, iată noutățile, fiindcă până atunci zăceam cam în neputință de a iniția ceva.
Mă opresc aici, I will resume de îndată ce inspirația și mai ales dorința de a scrie mă vor izbi lateral și frontal cu insistență, ca acum.. :)
