Spre surpriza, dar și spre ușurarea mea, anul ăsta am dezlegat multe ..noduri, să le spunem. Nu mai suportam anumite lucruri, situații și oameni, și atunci, conform liberului arbitru, în sfârșit (eventually) am acționat și am rupt tot ce mă deranja. Am blocat mai multe persoane pe telefon și pe Whatsapp, am ieșit din 2 grupuri importante pentru mine (cel de Prieteni BG și cel de Liceu 12C) și am făcut o curățenie chiar emoțională pe care nici eu nu o premeditasem sau anticipasem. Oare să fi ajutat Neuro Optimizer și Total Calm Advanced?... Poate că totul a contribuit, poate și o sațietate de trăiri și acceptări false.
Cu Cercul.. ce să zic, îmi spun că e ceva provizoriu și nu definitiv, dar e tot o organizație cu reguli, și regulile sunt cele pe care eu nu le mai suport.
Nu voi intra acum în tematică politică, dar haosul și degringolada și dezbinarea din aceste zile au atins cote alarmante de-a dreptul. Ne punem problema cum va începe ianuarie, în lipsa unei asumări reale din partea clasei (sau să zic clicii) conducătoare de destine de țară. Eu nu-mi definesc opțiunile în spațiul public fiindcă sunt foarte ..private, să zicem, un 007 înnăscut. Chiar dacă totul pare la vedere, tocmai ăsta e catch-ul. Acoperirea e profundă și nu este necesar să meargă până la suprafață..
Nu știam, ca de obicei, nici eu ce voi scrie. Poate că m-am eliberat de troglodiți și de oameni falși care își creaseră false impresii sau speranțe legate de persoana mea. Îmi dau seama adesea cât de discutată și de bârfită sunt, prin cercurile în care mă învârt, inclusiv aici la bloc. F. mă împiedică să renunț la micul meu job local. Daniel îi este aliat. Eu nu doream decât să mă informez asupra drepturilor mele și s-au și panicat. Nici măcar n-am primit vreun răspuns, au considerat din start discuția încheiată. Nu știu dacă voi lăsa lucrurile așa, fiindcă ar trebui să înțeleagă că este vorba de viața și de opțiunile mele, nu de ale lor! Sunt convinsă că am dreptate. Ca în toate cazurile pe care le-am tranșat anul acesta, în modul meu propriu. Nici nu mă credeam în stare de așa ceva. Dar uite că sunt capabilă de multe. În primul rând, nu mai vreau compromisuri. Îmi aleg cu mult mai mare grijă anturajul. Am grijă de sufletul meu. Asta mi se pare important, în această etapă a vieții mele. Nu știu dacă cel mai important, dar foarte important în tot cazul. Mi-au dispărut și visele cu Statele.. Eu cu G nu rezonăm deloc, cu nimic, ce să mai caut acolo? Am "profitat" o dată de amabilitatea lui, dar nu e cazul să repet. Mai ales că m-am trezit atunci implicată în niște subiecte ale lor personale cu care chiar nu aveam nicio legătură..!
Cam asta am vrut să consemnez azi. Că am devenit mai răzvrătită. Că nu mai accept orice.
