Toti iluminatii afirma ca muntii de rabdare, in toate imprejurarile vietii, aduc fiintei un bine incomensurabil.
Este esential sa ne mentinem linistiti si calmi in absolut toate circumstantele.
Ce mare provocare reprezinta pentru orice om un astfel de deziderat!
Fiindca cred ca cel mai mult ne luptam cu nerabdarea din noi.
Cu angoasele.
Cu dorintele neimplinite. Pentru a caror satisfacere, si realizare, majoritatea ne spunem „Cat mai repede! Nu mai pot astepta! Este urgent! Imi trebuie!..........”
Dar eu nu vorbesc acum de mancare, bautura, sex, .. adica nevoile primare, situate pe planul de la baza piramidei lui Maslow, piramida ierarhiei necesitatilor.
M-am hotarat sa ma incredintez mai des scrisului, publicarii pe blog, nu in primul rand pentru a pastra legatura cu cititorii mei consecventi, ci mai ales fiindca acest lucru antreneaza o ordonare a gandirii, care imi face atat de bine! Cum ar face bine oricui, de altfel... Un exercitiu pentru creier, un exercitiu pentru spirit.
Ca atare, pentru binele meu :) imi promit sa scriu mai des pe blog. Chiar daca nu mult cantitativ, dar sa vin mereu cu ..idei noi. Ce mai zic, ce mai gandesc, ce mai e nou in capul meu. Sunt atat de deschisa la comentarii si feedback-ul celor ce citesc, incat aceasta lipsa din partea lor ma doare. Si le-o declar deschis, aici si acum, ca sa stie si sa retina ideea!
In prezent, imi propun o regandire a timpului, in ideea unui stil de viata placut, consimtit, dar sa nu mai fie unul comod.
De mult timp, sunt prea comoda.
Trebuie sa-mi infrang inertia. Asta e tot ce am de facut.
Dar implica eforturi infinite...!
Imi doresc ca treptat, viata mea sa se schimbe din temelii.
Prin stil de viata, in genere, inteleg atat alimentatia, cat si miscarea pe care o fac, si comportamentul pe care il am in diferite situatii, inclusiv viteza de reactie si spontaneitatea.
Viata este o lectie care ne testeaza in toate modurile posibile, in care suntem continuu „scosi la tabla” si in care stam foarte putin in postura de spectatori.
Un alt stil de viata insemna schimbarea din temelii pe care o vizez, care insa e atat de greu de demarat!!!
Poate daca voi fi indragostita CU ADEVARAT, voi putea sa schimb vizibil atat viata interioara cat si cea exterioara, a raporturilor cu lumea.
Trebuie sa ma apropii de scopurile stabilite acestei vieti, fie si inainte de nastere, cum se spune..
Nu vizez in mod deosebit prosperitatea exterioara. Daca reusesc sa ma mentin si in viitor la nivelul de decenta al existentei prezente, imi este suficient. Nivelul este scazut in prezent, sunt perfect constienta de asta, dar tind sa ma raportez la cei mult mai saraci decat mine, atunci cand afirm ca vreau sa raman macar la fel. Nu ma raportez la masa opulenta si nesatula, care-si inventeaza necesitati inexistente, rasarite dintr-o competitivitate prost inteleasa cu cei de acelasi soi.
Morala ma impiedica sa ma mulez unui ideal de bogatie si prosperitate, care in randul acestei natii, a devenit un mit al parvenitului.
Cat voi putea obtine in aceasta viata prin munca mea cinstita, din serviciu, scris, traduceri, corectura, si altele de acest gen, pentru care am pregatire si vocatie, imi va fi suficient.
In acest moment continui sa acumulez idei si informatii, fapt pentru care am putine realizari exterioare si materiale, si nici nu imi transpun inca propunerile de schimbare in fapte.
Constientizarea tot mai acuta a necesitatii schimbarii o va impune (pe schimbare!) aproape fortat in viata mea reala. Nu in cea ideala, in care se afla acum.
Ma bucur ca mi se clarifica mintea.
In alta ordine de idei.
Cred ca o la fel de ..principala (!) provocare a vietii oricarui om, care-i da sens si semnificatie, este IUBIREA, realizarea si fiintarea in plan emotional.
Ea focalizeaza o multime de preocupari si chiar axe de rezistenta ale fiintei.
In jurul iubirii se invarte totul, asa cum se spune.
Emotional, suntem cu totii atat de fragili...
Emotional, suntem atat de subjugati, de dezarmati, de vulnerabili, de...santajabili, adeseori!..
In raport cu viata, un alt aspect important pentru fiecare este, fara indoiala, aspectul exterior, fizicul.. Aici, ar fi o groaza de comentat. Fatza cu care ne infatisam lumii...
Fiecare dintre noi este un obiect de observare „externa”, altfel spus, intre noi fie vorba, evaluarea „animalica”.
Ma intereseaza foarte mult vibratia energetica si informationala a corpului meu.
Vreau sa fiu flexibila (gimnastica, tata!!), sa am reflexe bune (deja am, dar flexibila nu sunt), vreau sa ma adaptez cu usurinta, psihic si fizic, la orice conditii de viata, chiar mai drastice.
Apropos de schimbarile potentiale in conditiile de viata, eu nu cred ca la celebra data a „sfarsitului”, 21/12/2012, se va produce un cataclism material, decat daca l-ar produce, special atunci, acei „stiutori luminati”, intangibilii din afara sferei noastre de control, de care am mai pomenit candva, aici. Fiindca ma astept la orice de la cei „rai”, dar in sinea mea exista, debordant, un optimism incurabil!! Nu cred ca vor reusi! Nu trebuie sa reuseasca! Oricat ar complota, nu-i ajuta Dumnezeu, vorba aceea..
Oricum, nu cred ca dupa 2012 ne vom intoarce in epoca de piatra. Dimpotriva.
Insa intr-o revolutie spirituala cred, chiar o anticipez cu toata fiinta mea. De aceea, dorinta de perfectiune este ceea ce simt nevoia sa prezint continuu in articolul de fata.
Cred in primul rand in sublimare, in lumina, in raza de inspiratie si de bunavointa.
In al doilea rand, cred in lucrurile bune ale vietii, oricare ar fi acestea.
Dar nu suport sa raman prinsa in material.
Desprinderea de materie este necesara pentru oricine, la orice nivel.
De retinut insa ca nu se poate impune nimic, nimanui, nici dezvoltare cu de-a sila, nici intelegere cu de-a sila, nici realizari mentale si spirituale – cu de-a sila.
Este vorba de nivel de evolutie, si este nevoie de efort personal ca sa te dezvolti si sa urci, pe traseul ascendent al fiintei tale.
Pe foarte foarte curand.
Este esential sa ne mentinem linistiti si calmi in absolut toate circumstantele.
Ce mare provocare reprezinta pentru orice om un astfel de deziderat!
Fiindca cred ca cel mai mult ne luptam cu nerabdarea din noi.
Cu angoasele.
Cu dorintele neimplinite. Pentru a caror satisfacere, si realizare, majoritatea ne spunem „Cat mai repede! Nu mai pot astepta! Este urgent! Imi trebuie!..........”
Dar eu nu vorbesc acum de mancare, bautura, sex, .. adica nevoile primare, situate pe planul de la baza piramidei lui Maslow, piramida ierarhiei necesitatilor.
M-am hotarat sa ma incredintez mai des scrisului, publicarii pe blog, nu in primul rand pentru a pastra legatura cu cititorii mei consecventi, ci mai ales fiindca acest lucru antreneaza o ordonare a gandirii, care imi face atat de bine! Cum ar face bine oricui, de altfel... Un exercitiu pentru creier, un exercitiu pentru spirit.
Ca atare, pentru binele meu :) imi promit sa scriu mai des pe blog. Chiar daca nu mult cantitativ, dar sa vin mereu cu ..idei noi. Ce mai zic, ce mai gandesc, ce mai e nou in capul meu. Sunt atat de deschisa la comentarii si feedback-ul celor ce citesc, incat aceasta lipsa din partea lor ma doare. Si le-o declar deschis, aici si acum, ca sa stie si sa retina ideea!
In prezent, imi propun o regandire a timpului, in ideea unui stil de viata placut, consimtit, dar sa nu mai fie unul comod.
De mult timp, sunt prea comoda.
Trebuie sa-mi infrang inertia. Asta e tot ce am de facut.
Dar implica eforturi infinite...!
Imi doresc ca treptat, viata mea sa se schimbe din temelii.
Prin stil de viata, in genere, inteleg atat alimentatia, cat si miscarea pe care o fac, si comportamentul pe care il am in diferite situatii, inclusiv viteza de reactie si spontaneitatea.
Viata este o lectie care ne testeaza in toate modurile posibile, in care suntem continuu „scosi la tabla” si in care stam foarte putin in postura de spectatori.
Un alt stil de viata insemna schimbarea din temelii pe care o vizez, care insa e atat de greu de demarat!!!
Poate daca voi fi indragostita CU ADEVARAT, voi putea sa schimb vizibil atat viata interioara cat si cea exterioara, a raporturilor cu lumea.
Trebuie sa ma apropii de scopurile stabilite acestei vieti, fie si inainte de nastere, cum se spune..
Nu vizez in mod deosebit prosperitatea exterioara. Daca reusesc sa ma mentin si in viitor la nivelul de decenta al existentei prezente, imi este suficient. Nivelul este scazut in prezent, sunt perfect constienta de asta, dar tind sa ma raportez la cei mult mai saraci decat mine, atunci cand afirm ca vreau sa raman macar la fel. Nu ma raportez la masa opulenta si nesatula, care-si inventeaza necesitati inexistente, rasarite dintr-o competitivitate prost inteleasa cu cei de acelasi soi.
Morala ma impiedica sa ma mulez unui ideal de bogatie si prosperitate, care in randul acestei natii, a devenit un mit al parvenitului.
Cat voi putea obtine in aceasta viata prin munca mea cinstita, din serviciu, scris, traduceri, corectura, si altele de acest gen, pentru care am pregatire si vocatie, imi va fi suficient.
In acest moment continui sa acumulez idei si informatii, fapt pentru care am putine realizari exterioare si materiale, si nici nu imi transpun inca propunerile de schimbare in fapte.
Constientizarea tot mai acuta a necesitatii schimbarii o va impune (pe schimbare!) aproape fortat in viata mea reala. Nu in cea ideala, in care se afla acum.
Ma bucur ca mi se clarifica mintea.
In alta ordine de idei.
Cred ca o la fel de ..principala (!) provocare a vietii oricarui om, care-i da sens si semnificatie, este IUBIREA, realizarea si fiintarea in plan emotional.
Ea focalizeaza o multime de preocupari si chiar axe de rezistenta ale fiintei.
In jurul iubirii se invarte totul, asa cum se spune.
Emotional, suntem cu totii atat de fragili...
Emotional, suntem atat de subjugati, de dezarmati, de vulnerabili, de...santajabili, adeseori!..
In raport cu viata, un alt aspect important pentru fiecare este, fara indoiala, aspectul exterior, fizicul.. Aici, ar fi o groaza de comentat. Fatza cu care ne infatisam lumii...
Fiecare dintre noi este un obiect de observare „externa”, altfel spus, intre noi fie vorba, evaluarea „animalica”.
Ma intereseaza foarte mult vibratia energetica si informationala a corpului meu.
Vreau sa fiu flexibila (gimnastica, tata!!), sa am reflexe bune (deja am, dar flexibila nu sunt), vreau sa ma adaptez cu usurinta, psihic si fizic, la orice conditii de viata, chiar mai drastice.
Apropos de schimbarile potentiale in conditiile de viata, eu nu cred ca la celebra data a „sfarsitului”, 21/12/2012, se va produce un cataclism material, decat daca l-ar produce, special atunci, acei „stiutori luminati”, intangibilii din afara sferei noastre de control, de care am mai pomenit candva, aici. Fiindca ma astept la orice de la cei „rai”, dar in sinea mea exista, debordant, un optimism incurabil!! Nu cred ca vor reusi! Nu trebuie sa reuseasca! Oricat ar complota, nu-i ajuta Dumnezeu, vorba aceea..
Oricum, nu cred ca dupa 2012 ne vom intoarce in epoca de piatra. Dimpotriva.
Insa intr-o revolutie spirituala cred, chiar o anticipez cu toata fiinta mea. De aceea, dorinta de perfectiune este ceea ce simt nevoia sa prezint continuu in articolul de fata.
Cred in primul rand in sublimare, in lumina, in raza de inspiratie si de bunavointa.
In al doilea rand, cred in lucrurile bune ale vietii, oricare ar fi acestea.
Dar nu suport sa raman prinsa in material.
Desprinderea de materie este necesara pentru oricine, la orice nivel.
De retinut insa ca nu se poate impune nimic, nimanui, nici dezvoltare cu de-a sila, nici intelegere cu de-a sila, nici realizari mentale si spirituale – cu de-a sila.
Este vorba de nivel de evolutie, si este nevoie de efort personal ca sa te dezvolti si sa urci, pe traseul ascendent al fiintei tale.
Pe foarte foarte curand.
Ancutza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu