Am terminat astazi de citit
cele 772 pagini ale splendidului roman “Vulpile in vie” supranumit si “Arme
pentru America” scris de Lion Feuchtwanger in anul 1952.
Un roman istoric cu
conotatii perene. Un roman genial, splendid. Il recomand tuturor. Inca o cale
deschisa intelegerii vaste.
“A bon entendeur, salut!”
Roata cea grea a istoriei
se rostogoleste mereu si calca in tavalug, destine si personalitati, fie ele
complexe, puternice sau slabe. Tot ce este trivial se poate dovedi ..chiar
divin, atunci cand incepe o revolutie. Era vorba despre revolutia franceza de
la 1789-1792 si de castigarea independentei Americii, in aceeasi perioada. Cele
doua evenimente se „suprapun” la nivel istoric, din ce am putut eu desprinde.
Au decurs una din alta. Dar ca sa stii mai multe si sa intelegi sensul acestor
idei, trebuie sa citesti, mai intai.
Finalul cartii mi-a inspirat
cateva reflectii, pe care le voi reda in continuare.
1.
La un
Nivel al intelepciunii, nu se poate ajunge decat trecand prin abisuri si prin
situatii limita.
2.
La un Nivel
al iubirii, nu se poate ajunge decat prin visare platonica, deznadejde si
apriga dorinta. Si desigur, emotie profunda. Asa iti poti recunoaste “semnele”.
3.
La un
Nivel superior, abstract al vietii, nu poti accede decat prin Iubire si Intelepciune.
Iubire fata de tine insuti, iubire fata de aproapele. Intelepciune dobandita
prin Traire si Simtire.
4.
Psihologia
si simtul acesteia isi au rolul lor substantial in cladirea vietii launtrice,
bogate si armonioase.
5.
A trai cu
adevarat se poate face numai prin constienta. A nu se confunda “constienta” cu “constiinta”.
6.
Misticismul
nu are nimic de-a face cu “religia interioara” a unui om. Religia unui om este
data de iluminarea constiintei sale, venita de la Providenta si cladita cu
staruinta.
7.
A fi nu
inseamna a avea. Cine are [bogatie exterioara], de cele mai multe ori nu se [mai]
are pe Sine. Cine se dobandeste, se castiga pe Sine si atunci nu mai are Niciodata
nimic de pierdut.
Paradoxuri si viata.
Viata netraita, viata care
se asteapta pe sine.
Viata nu mai are Rabdare,
se doreste traita, se doreste Invinsa.
Cand te invingi pe tine,
poate ca vei castiga o inima. Undeva.
Cam acestea au fost cateva
ganduri, la ceas de seara, inaintea lunii [Septembrie] care aduce cu sine, de
multe ori, o toamna melancolica.
P.S. Sa ne bucuram! Se
spune ca “un sfarsit este un inceput”!
Si un citat care mi-a
placut, din cartea pe care tocmai am incheiat-o: “Este bine sa ai un dusman
care-ti pandeste orice greseala, asa incat sa trebuiasca sa fii totdeauna cu
bagare de seama”.
Cu riscul de a ma repeta: „A
bon entendeur, salut!”
Draga mea Ancutza,
RăspundețiȘtergereImi place sa te redescopar, sa regasesc in tine fiinta profunda care m-a atras si m-a cucerit de la inceput. De aceea nu -ti poti gasi usor pe cineva care sa-ti fie aproape, prieten cu adevarat, fiindca e greu sa intalnesti o persoana atat de rafinata si profunda cum esti tu, nu poti sa fii cu cineva care sa nu impartaseasca aceleasi trairi. Dar e o lume mare si timp inca destul pentru a intalni persoana potrivita...Pana la urma important e sa-ti traiesti clipele cum iti place, citind, de exemplu, ceea ce-ti da o placere de neatins in alt mod, contactul direct cu paginile scrise ale unei carti care te fascineaza, te intereseaza, iti mangaie sufletul, iti aseaza in ordine gandurile, iti ajunge in cele mai adanci fibre ale fiintei, nu se compara cu cititul pe calculator. Eu, care am citit biblioteci de carti, desi in dezordine, fara sa fac o selectie sau sa aleg anumite genuri, scriitori sau teme, ma intristez sa vad chiar la copilul meu, la generatia actuala, in general, ca nu mai este preocupata de a citi o carte, stau doar pe internet si nu au timp, nici chef de a rasfoi sau a citi o carte adevarata, pe viu, cum spun eu. De multe ori ma-ntreb ce-o sa faca cu cartile din biblioteca mea, dupa ce eu nu voi mai fi, fiindca in casa lor sunt doar plasme, laptopuri, filme video, mai ales pentru copii, Alissia are toate filmele care apar, dar carti mai putin...doar cele de scoala si cu povesti, ma bucur si pentru atat, dar cand s-o face mai mare nu stiu daca va veni la biblioteca mea...
Draga mea, sincer, nici eu nu am mai citit de curand, cred ca am inceput si eu sa stau prea mult pe internet, sa scriu pe bloguri, sa stau pe facebook, sa dau mesaje, iata ca m-am molipsit pana si eu de acest microb: internetul. Cu servici, cu casa si mama mea batrana nu mai am timp de citit. Tu, insa citeste si pentru mine, ca ai timp si nimic nu se compara cu ce castigi sufleteste, spiritual, citind o carte buna. Te pup si-ti urez la mai mult citit!!!