Paște Ortodox, Paște Catolic... aprilie
2017
Este un moment aparte al anului, un punct
de reper de care se leagă, în mod tradițional, credințe, valori și simboluri
sfinte, mistice.
Mieluțul Domnului purcede din sânul Dumnezeirii,
blând, nevinovat, la fel ca un copilaș inocent în brațele iubitoare ale
Mamei... ținut cu grijă și în deplină siguranță..
Și totuși l-am sacrificat! Îl sacrificăm
și astăzi, îl sacrificăm MEREU, pe Dumnezeu, care nu și-a propus în Creație o
lume absurdă, înstrăinată, lipsită de credință, egoistă, narcisistă..
Dintotdeauna, Dumnezeu ne-a vorbit, cu
voce șoptită, așa zisa voce interioară, vocea corectă a inimii, nu cea a minții..
Problema noastră, astăzi, este că noi
mentalizăm totul... noi clasificăm, judecăm, osândim, după criterii „comune”,
aparent unanim acceptabile!
În realitate, creația aceasta „supremă”,
OMUL, are o viață efemeră; cu toții se întorc, singuri, așa cum au sosit, acolo
de unde au venit.
Murim, pe rând, fiecare la sorocul său, fără a
mai fi “în gașcă”, fără adrenalina din super-mașinile sau motoretele care se
întrec cu disperare noaptea târziu, pe șosele, fără intrările în cluburi
selecte, fără ..fițe și diverse figuri… fără pofte măsurate în dorințe atât de
mari încât toate diamantele din lume par a fi neîndestulătoare, infinită poftă
de opulență, dar și prea-plină de
suficiență, în același timp..
Iar Ciclul Vieții continuă, totul merge
înainte, fără ca, din păcate, a mai privi înapoi.. dacă nu în noi, măcar
cercetând învățămintele atâtor strămoși, mult mai înțelepți și deschiși lumii
interioare.
Cei foarte puțini știu că acolo, și numai
acolo, la Maeștri, se află sursa Renașterii Spirituale, a Trezirii și a Învierii
și a Vieții Veșnice, a cărei semnificație și realitate mult prea puțini o
cunosc și o înțeleg.
Anume, că Viața Veșnică sau Iluminarea
sau Eliberarea sau Mântuirea, nu reprezintă un ‘concept’, un cuvânt abstract și
gol de esență, ci dimpotrivă, este chiar Esență Pură, Vitală... esența, de
fapt, a mersului înainte al fiecăruia dintre Noi!
Mersul prin vieți, mersul printre aștri..
Revenind la oile și mieluții noștri...
acum, sărbătorim Paștele, Învierea Domnului Nostru Iisus Christos, despre care
să nu uităm că:
IISUS NU ESTE O
VICTIMĂ > EL ESTE UN EROU
IISUS NU ESTE O
PERSOANĂ > EL ESTE UN SIMBOL !
“Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ți urmez chemarea...”
“Pe voi, în cercul vostru strâmt,
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece”
(fragmente din poezia “Luceafărul” de
Mihail Eminescu, geniul poetic al poporului român)
Să observăm Marea Deosebire:
El, Iisus, nu a fost rece față de noi, dimpotrivă,
El a venit cu o misiune, aducând lumină și căldură cât să ajungă pentru o lume
întreagă…el nu s-a etalat ca reprezentantul altor sfere, deși chiar asta era: cel
care provine dintr-o realitate transcendentă ‚nouă’.
O realitate perfect paralelă, cu care
numai la Infinit putea-vom converge.
După cum știm, până și liniile paralele
se unesc într-un punct îndepărtat, adică la + ∞, fiindcă de fapt tot ce este pe planeta noastră albastră
este convergent și congruent, vizibil sau nu...
Iisus a venit către noi tocmai urmare
chemării pe care, inconștient, i-o adresasem, din veac în veac, însingurați în
pustiul din noi... dornici de acea iubire primordială care să ne accepte și
care să nu ne mai judece.
Fie ca și noi, fiecare dintre noi, să
renaștem frumos, mereu mai Sus pe Spirala Evoluției de Sine, din viață în viață!..
Doamne Ajută!
Ancuța din „Căsuța Sufletului”
16 aprilie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu