Am reușit abia acum să-mi dau seama, după ce sunt de atâția ani un prieten din Cercul de Prieteni Bruno Groening, că fără a mă ocupa de mine cu adevărat, și corporal și sufletește, fără a accepta numai gândurile bune și potrivite, fără a mă alinia ..mamei, eu nu voi putea avansa nicicum, sunt și rămân blocată într-o fază! Chiar dacă efortul va fi prea mare și cumva neobișnuit, trebuie să trec de la etapa de a lua de-a gata la cea de a analiza eu însămi, pas cu pas, ce este mai potrivit pentru mine, pentru trupul și sufletul meu.
Și numai luând cele mai juste decizii, am șansa, în sfârșit, de a evolua! Nu e vorba să-l pun acum pe Trebuie în față, nu așa merg lucrurile în cursul lor firesc. Dar trebuie să renunț la filme, seriale, telefon mobil, alte aspecte aproape frivole și moderniste, pentru a mă apleca cu adevărat asupra mea, asupra cerințelor mele cărora nu le-am dat atenție până acum.
Vindecarea este de fapt Calea Către Mântuire, la care se referă Bruno.
Și am de realizat vindecări la toate nivelurile și nu o să aștept la nesfârșit să-mi iau viața-n mâini în funcție de împrejurări exterioare (vezi acel element principal nefuncțional la care nu pot face referire prin viu grai...).
O să-mi acord atenție, o să încep să mă iubesc, nu numai cu vorbele ci mai ales cu faptele! A te iubi nu înseamnă a-ți satisface toate poftele și a arunca cu banii pe fereastră, ci mai ales a te respecta pe tine, dar și resursele tale, de orice fel ar fi ele (pecuniare, fizice, capabilități intelectuale, timpul tău valoros ș.a.).
Nu voi mai merge la întâmplare pe drumul vieții.
Da, ceva s-a întâmplat acum cu mine pentru a-mi declanșa, în mod (ne)voit această schimbare totală de paradigmă. Este vorba de acea conversie electrică, de acea ablație cardiacă, de apneea în somn și nu de puține altele care îmi marchează existența într-un mod prea puțin fericit.
Par și chiar sunt multe de făcut dar treptat se fac, totul e să începi! Pas cu pas, dar fiecare pas înainte este cu mult mai mult decât stagnarea de până astăzi. Treptat, deci, obiceiuri noi și sănătoase, deprinderi de viață a căror oportunitate și fiabilitate s-o judec eu singură, cu capul ce mi l-a dat Dumnezeu și strămoșii, de ce nu..
Vom mai vedea, voi mai reveni cu detalii ale demersului ce se cere neapărat victorios. Schimbarea vieții. Schimbare din temelii. Și nu la nivel de discurs doar, asta ar fi mai rău ca o păcăleală de 1 aprilie. Să conștientizezi de ce ai tu nevoie, ca ființă umană inteligentă și valoroasă, și să amâni la nesfârșit sau să nu te preocupi niciodată cu adevărat de tine.. Aseară, am urmărit o parte din SAMADHI, pe postul GAIA, și mi-am dorit să încep să mă eliberez de iluzie (supranumită Maia) și de condiționarea socială (care e de fapt Matrix, în care ne zbatem cu toții).
See what can I / we do!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu