Iar despre cărți

 După ce aproape 6 luni mă abținusem cu multă convingere să mai achiziționez cărți, acum vreo 2 luni pofta, cheful, dorința nestăvilită au prevalat (a câta oară..) asupra hotărârii mele aparent nestrămutate și asupra promisiunii ce mi-o făcusem, ba chiar o ..dădusem în scris, mai departe, către persoane interesate de schimbarea mea de atitudine.

După ce am cumpărat din nou o grămadă de cărți, folosind spațiul generat de aruncarea din rafturi a unor hârtii vechi și inutile (au fost sacoșe întregi), acum din nou sunt nevoită să mă opresc, fiindcă nu mai e spațiu, pe de o parte, iar pe de alta, mă izbește (a câta oară..) absurditatea a ceea ce fac, din impuls necontrolat.

Am mai multe mii de cărți într-un apartament de bloc de 3 camere... Deci, până când?

În seara asta, m-am mai uitat prin bibliotecă, sunt și titluri de pe la anticariate de care uitasem complet că le-aș fi cumpărat.

În wishlist-urile de la site-urile de cărți (inclusiv anticariatele mari din București), iar am tot adunat sute de titluri, pe care pasămite nu le am, dar nu aș fi așa de convinsă, până la un proxim inventar. Pe care mi-l doresc mereu fiindcă sunt convinsă că voi avea surprize și revelații! Cu ceea ce dețin deja..

Dar iată ce am simțit în seara asta. Cu toate că am cumpărat exclusiv ce m-ar interesa pe mine să citesc, și nu aleator sau cu un vag interes. Ci cu un cert interes. M-am tot ferit să recunosc că nu are cum să existe posibilitatea de a le citi pe toate, sau măcar jumătate din ele, indiferent de lungimea vieții mele, adică de cât mi-a mai rămas..

AM o Conștientizare, acum că citesc Viețile Maeștrilor din Extremul Orient de Baird Spalding. E o carte fenomenală, de bază, esențială. Mi se pare de necrezut că încă mai poate fi găsită de cumpărat în librării online, cum ar fi Libris sau chiar Emag, care deja deține enorm de multe cărți în portofoliu, pe lângă mulțimea arhicunoscută de alte produse.

Această carte fenomenală mi-a dat de înțeles atât de clar, aproape la mintea cocoșului..

CĂRȚILE NU SUNT UTILE LA NIMIC. 

În general vorbind, ăsta este adevărul.

Da, pentru educarea tinerilor, pentru îmbogățirea vocabularului, pentru înțelegerea treptată a vieții, ar putea fi. Dar așa cum spunea și Bruno Groening la un moment dat, omul pune prea mare preț pe cultură, și mult prea puțină atenție acordă trăirii unei vieți fără de păcat, aspirând la Desăvârșire și la lumina infinită. Bruno nu ne-a recomandat decât trei cărți, apărute când el trăia. Este vorba de această Viață a Maeștrilor de Spalding pe care o citesc în prezent, de Autobiografia lui Yogananda și de Forța Gândirii Pozitive a lui Norman Vincent Peale. Toți acești oameni au fost aspiranți spiritual și cu o pregătire religioasă temeinică. Poate doar aceste cărți ar fi trebuit să le am în bibliotecă! Și pe cele ale lui Bruno, din înțelepciunea lui, revărsate pe masa de cărți a Cercului de Prieteni.

Ar fi umplut toate un raft. Ce atâta risipă de timp, bani și chiar viață în sine?..

Dacă ești stăpân pe tine și te cunoști remarcabil (sau măcar suficient) de bine, îți poți da seama că 99,99% din cărți sunt de fapt inutile. Cu excepția celor care-i formează pe tineri și nu mă refer neapărat la lecturile obligatorii, decise tot de oameni care au avut posibilitatea să se impună în domeniul educației. Acum realizez esența cărților: ele sunt doar povești ..pentru pământeni. Și cum spunea Osho, oamenii iubesc dintotdeauna poveștile, își doresc să le audă, să le afle.. iată de ce (părerea mea) și industria cinematografică are atâta succes, fiindcă seamănă cu cărțile cu poze, să zicem. Și în mișcare, în care oamenii se pot regăsi.

Cărțile multe sunt aparent o dovadă de cultură. Dar ce facem în cele din urmă cu cultura? În afara cărților care ne Trezesc din somnul vieții, de autocunoaștere sau cărțile sfinte, inspirate divin, ele nu sunt utile decât pentru o lume iluzorie și uneori lipsită de speranță.

Lumina infinită este tot ce contează. Spiritul veșnic.

Bruno zice către mine:

De ce îți dorești ATÂTEA, când singura ta zestre este Nemurirea ta?...

Și câtă dreptate are. Pe toate planurile pe care am făcut excese..

Tot ce este mai util, de fapt, este Aspirația care nu pune condiții, Iubirea care nu pune condiții, și Bunătatea, deci calități ale aspirantului care se lasă inspirat de Univers și de maeștrii care ne trezesc, și nu de o panoplie întreagă de povești utopice. Care chiar nu au nicio importanță. Tot așa cum logaritmii și diferențialele învățate în școală și liceu nu ne-au fost ulterior de nicio utilitate în viață. Dar fără ele nu puteai ..trece.

Mă opresc aici, înainte de a mai deschide prea multe/inutile paranteze. 

Sper să mai citesc și eu această postare, înainte de a mă mai hazarda în achiziționarea de noi cărți. Pentru moment, în seara asta, îmi doresc să șterg cu toată convingerea wishlist-urile cele absurde din dragele și mult-răsfoitele site-uri de cărți!

P.S. Revin după câteva zile..

În ciuda a ce am spus mai sus, știu că nu poate fi așa.. cărțile sunt un univers interior, personal, sunt minunate, povești sau nu.. Fiecare autor este o voce, un suflet, o dorință, o aspirație, ce se doresc înțelese și chiar iubite, confirmate, recunoscute. O carte, fie și numai o carte, deschide sufletul și te umple de energii noi. Ce-i al cărții, e al cărții, ce mai!

Nu, meritele cărții (mai ales fizice) nu vor putea fi niciodată negate sau retractate. Ce am vrut să spun mai sus este că o bibliotecă întreagă nu poate înlocui starea de smerenie, de iubire de Dumnezeu, de rugăciune sinceră, de aspirație la acea dragoste dumnezeiască mai presus decât orice..

Voi mai completa, cred