Determinarea de a slăbi

 Numai Dumnezeu îmi dă indicațiile cu ce am de făcut, la fiecare pas.

Depinde de mine, cum mă comport. Aici intervine liberul arbitru, acordat cu generozitate de El.

Pot să aleg, să merg în virtutea inerției, purtată de consumerism, pofte, nevoi închipuite, să mă uzez fizic și moral, să nu pot să mai respir bine și nici să mai merg. Astea sunt, nu-i așa, semne destul de evidente ale drumului pe care l-am ales. Mă cred deșteaptă, mă cred aliniată cu destinul meu, cu viața, dar cedez mult prea ușor stărilor de moment, care mă fac să reiau ciclul negativ. Și să mă îngraș, tot mai mult..

M-am gândit, și pe bună dreptate, că am nevoie de Disciplină în toate ariile vieții mele.

Simt că mă deblochez, de un blocaj pe care-l simt de peste un deceniu.

Vreau să renunț la doctori, la doctorii, vreau să-mi iau suplimentele, în măsura în care-mi sunt necesare..sau îmi vor mai fi. Chiar dacă aceste demersuri ar dura ani de zile, asta înseamnă că trăiesc și că înaintez în conștiință, iar dacă mă las pradă trendului falselor nevoi (precum renegatele dulciuri) nu mai am prea mult. Duc deja o viață rea, grea, datorită impulsurilor necontrolate către zahăr. Nu am zis necontrolabile, fiindcă totul este controlabil, cu puțină voință și determinare. Și rupere de tot ce încearcă să te bruieze și să te îndepărteze de la țelul tău. Care este atât de realizabil! Și de ce nu l-ai realizat până acum? Fiindcă te-ai lăsat abătută de la calea ta, de toate prostiile care ni se inoculează treptat de către falsul sistem de valori consumeriste al acestei societăți fără cap și fără coadă..

Acest drum pe care mă aflu de aproape 10 ani, de când am plecat de la ANB și apoi la scurt timp m-am pensionat, deja mă împinge la moarte sigură și prematură. De ce? Fiindcă nu am (avut) voință. Și aveam atâta voință în școală, liceu, facultate O ambiție de a reuși în tot ce îmi propun. Iar acum, dezolanta viață de pensionar, cu o slujbă destul de ridicolă aici la bloc, dar relativ bine plătită și care măcar îmi asigură socializarea atât de necesară odată cu pierderea dinamicii unui serviciu real, sau să-i zicem autentic..

Nu vreau alt serviciu dar nici să vegetez tot restul vieții. Ar trebui să-mi pun mintea la contribuție, măcar de acum înainte. Ar fi bine să-mi mai lărgesc orizonturile, înainte de a mă auto-anihila aici, între patru pereți. Mai vreau America, mai vreau Cehia, poate și Franța, poate și Australia sau mai degrabă însorita Spanie :)

Să-ndrăznesc să visez! Asta e mare lucru! M-am autolimitat și autoflagelat de prea mult timp. Da, mă iau prea mult după mama, care le are și ea pe ale ei.

Dacă cred cu adevărat în Dumnezeu, atunci să-l ascult, îmi vorbește atât de clar...

No more doctors, no more new drugs' trial..

Renunț la Udriște. Dumnezeu ține cu mine. Nu am diabet. Sunt ok. Am de lucrat la inimă, la apnee, la TAB, dar cel puțin diabetul a fost exclus, cu ajutorul analizelor de sânge. Hai să nu exagerăm! Nu le am eu chiar pe toate!

Dar am voința, am puterea la mine, am Determinarea!

Este ușor să cedezi, este greu să te impui! Tu în fața ta, acum la asta mă refer. 

Hai să nu ne mai batem joc de viața noastră și de trupul divin primit cadou de la El, Cel de Sus, cel deopotrivă în noi prezență permanentă.