Crăciunul ne bucură și-l anticipăm / dorim fiecare în modul nostru personal.
Eu fac acum un bilanț pe care firesc era să-l fac la 1 ianuarie. Dar mai curând, firesc este atunci când îți vine la îndemână, când simți, adică..
Acest an marchează pentru mine multe încheieri..
De relații și prietenii, care aparent erau pentru totdeauna..
De grupuri cu interese comune.
Un loc de muncă parțial călduț a cărui energie și vibrație nu mi-a mai convenit.
Sunt deci la un sfârșit de drum.
Mai precis, am rupt relațiile cu "prietenii" din Cercul de Prieteni BG, nimeni nu m-a înțeles de ce am plecat și ce, pasămite, m-a nemulțumit. Acum la sfârșit de an, am o descoperire reciprocă cu Margareta, care intuitiv m-a căutat și care avea multe de clarificat pe tema cercului și a încrederii necondiționate în BG. Mi-a făcut plăcere că am putut-o ajuta și m-a numit chiar GENIU. Ha, ha! Așa cred și eu :))
Am ieșit din grupul 12C, al colegilor de liceu.
Am ieșit din grupul ESAPT, al colegilor de facultate.
Am blocat-o telefonic pe Codruța G.V., care încerca cu forța să mă facă să mă simt mai bine, ea fiind în scaun cu rotile și plină de soluții grandioase pentru mine, posibil lucrative pentru ea. M-a luat de naivă în copilărie și adolescență, m-a manipulat cum a vrut. Nu realizează că vremurile alea au trecut de mult, că nu sunt aceeași și chiar m-am schimbat mult.
Nu am mai vrut nici grupul Omraam, și acolo se proslăvește un fel de guru spiritual, pe care de fapt nimeni nu-l înțelege prea bine. E în niște sfere foarte rarefiate. Și bieții de ei, membri ai ..clubului fraternității, au învățat pe de rost cântece în limba bulgară, ca să fie mai aproape de maestru. Nu zău, cât de prost și prefăcut poți fi ca să te exprimi artistic într-o limbă cu care n-ai nimic de-a face?...
Am șters jumătate din persoanele de pe lista mea de prieteni de pe Facebook. Mulți erau din cerc, alții muriseră, iar cu alții nu mai corespundeam psihic și ca convingeri exprimate.
Am întrerupt relațiile cu Alina P., dintr-un motiv foarte simplu: avea atâtea prejudecăți în ce mă privește, pe care le simțeam și le ghiceam, că nu puteam să fiu Autentică în prezența ei, mă sileam să fiu veselă și dezinvoltă, dar chiar nu puteam. În sinea ei, mă judeca, atât pe mine cât și relația cu mama mea, și ce mai era în plus în mintea ei de păsărică neghioabă doar Dumnezeu știe. În plus, pentru ea existam doar când avea nevoie de ceva, de obicei urgent. Deci m-am săturat, am pus punct. Chiar trebuia să mă prefac, în prezența ei. Și de anul ăsta, nu mă mai prefac!! Pentru ce, pentru cine? Pentru mine, în niciun caz.
Am închis contractul de muncă cu blocul O1 în care locuiesc, fiindcă eram scârbită de tot mai multe lucruri. Banii lor murdari și uneori lipiți cu scoci, alteori dorința de a mă păcăli, alteori confesiuni și opinii care nu mă interesau sau pe care le dezavuam. Și poate relația cu președintele de bloc, un cvasi-analfabet cu pretenții de leu în junglă. O nulitate, ce mai! Nu mi-a permis sub nicio formă să-mi desfășor activitatea într-un birou civilizat, la etaj, fiindcă pasămite se deranja liftul de la prea multe persoane care urcau acolo... Ha, ha! Parcă oamenii ăștia nu erau tot din bloc și nu știau cum să folosească ascensorul.... Iar eu veșnic la parter, cu interfonul deschis orișicui, cu jumătăți de oră petrecute inutil acolo.. în singurătate, nesiguranță și cu un sentiment de irosire a vieții.. vibrația îmi scădea foarte mult în acel teatru impus în care eram erou principal, fără voie.. în acel hol nenorocit de trecere către lift.. de multe ori neîncălzit și cu ușa la intrare stricată. Până când să mă pretez la asta?.. Mama îmi reproșează că am renunțat la o sursă de bani. Dar știi cum se spune, easy come, easy go. Îi cheltuiam aproape frenetic, pe aproape orice. Ca și cum vroiam să scap de ei. De banii ăia nu se alegea niciodată nimic, nici valută pusă deoparte ca economii, ci îi aruncam în stânga și-n dreapta. De acum, se poate spune că voi avea mai mulți bani, fiindcă îi voi prețui și voi economisi. Două pensii medii, ar trebui să ne ajungă nouă două.. nu avem copii de crescut, slavă Domnului. Doar o pisică, cam mofturoasă, ce-i drept, dar în fine, merge, treacă de la mine..se răsfață și ea cum poate.
Acum 9 ani, tot într-un an de vibrație 9, renunțam la serviciul meu stabil care mă putea duce liniștit până la vârsta pensionării. Atunci a părut ceva de neînțeles. Mai târziu, am fost înțeleasă și s-a considerat rezonabilă acțiunea mea. Și atunci, de fapt, a fost vorba de o chestiune de energii. Bune și rele. Cele din urmă predominau și mă doborau efectiv. A fost cel mai bine să părăsesc acel teren ..de luptă.
Aparent m-am însingurat. Dar sunt Eu! Și sunt Liberă! Atât cât poate fi un om constrâns social, de împrejurările reale și tangibile ale vieții sale.. Spiritual însă, chiar sunt liberă. Și pe cât posibil, autentică și neînfricată.
Îmi doresc în noul an să reușesc să scriu. Ficțiune. Cu umor și acțiune încurcată dar interesantă. Vreau să mă manifest, dar încă nu mi-am găsit modalitatea cea mai bună, potrivită și frumoasă de exprimare. Sper ca noul an să-mi aducă niște idei cât mai inspirate!
Voi face, ca de obicei, ce vreau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu