Lipsa dorințelor este mai mișto decât împlinirea lor

 Mi-a trebuit foarte mult + o droaie de dorințe împlinite (!) ca să ajung la această concluzie. Voi continua în curând analiza acestui subiect, care chiar merită a fi dezbătut și cât de cât ..soluționat. Ce este mai importantă - liniștea sau căutarea? Care este mai tulburătoare? Tocmai aceasta este întrebarea, de față adresată.

Cu siguranță, ești mult mai tulburat atunci când crezi, simți, gândești că nu ai de ajuns, că mai este necesar ceva pentru a fi pe deplin fericit. Dar nu ai observat și nu este la mintea cocoșului că împlinirea și realizarea acelei dorințe sau necesități aparente, nu te conduce nicăieri? Nu vezi că doar bifezi o realizare și mergi apoi mai departe, dornic de alte ..bife?.. Mereu, mereu mai apare ceva! Adică, altceva de dorit. Este ca o rețea de sfârșit dar pe deplin amăgitoare. Nu rezolvi nimic, decât cheltui energie și resurse, inclusiv resursa principală a omului, care este Timpul. Pe de o parte, consumi timp pentru a-ți satisface dorința, iar pe de altă parte, timpul este pierdut din perspectiva vieții tale, timp irosit în căutări în loc să ..te bucuri. Da, să te bucuri pe deplin de tot ce ai (acumulat) deja, dacă asta mai are acum vreo semnificație pentru tine. Ai tot adunat, ai tot dorit.. și mă refer acum nu numai la obiecte tangibile, dar și la călătorii, la experiențe de viață, fiindcă, nu-i așa, ești un mare căutător.. Dar până la urmă?

Până la urmă, te asigur că ești pe deplin Zen atunci când stai trântit pe pat, să zicem la amiază, fără să fii obosit, fără să fii nemâncat, fără să ai nevoie de absolut nimic, și de afară soarele îți bate în ferestre. Poți să te îmbeți de acel soare și de frunzele mișcătoare ale copacilor și să nu-ți mai trebuiască nimic, sau poți foarte bine să devii conștient de ceea ce ..îți lipsea! Acest farmec blând și suav, această atingere a eternității însăși. Te asigur, câteva astfel de stări, te pot scoate Momentan din imperiul dorințelor iar dacă practici treptat această veritabilă și lipsită de efort - putere a prezentului (atât de trâmbițată în ultimii ani) ajungi în cele din urmă la concluzia din titlul acestui articolaș. Fiindcă dobândești o realizare inefabilă și inedită, iar tocmai asta era ceea ce-ți lipsea!