Cred că am ceva de spus în orice domeniu dar am nevoie să mi se ofere subiectul, ca să-l pot ataca.
Mai adineauri am actualizat articolul de acum o săptămână despre zahăr, început și lăsat în coadă de pește, cum se spune.
Mereu am simțit că aș face bine să scriu, că poate de aceea îmi și place să stau noaptea până târziu, am prima meteahnă a scriitorului gata bifată.
Aș dori să spun cititorului meu (cine e el, al său profil personal nu-l prea cunosc, fiindcă nu-mi comentează niciodată postările..) multe povești antrenante și demne de a fi urmărite, toți avem nevoie de povești, povestiri, relatări, noi aparent negăm asta dar ele ne țin în viață, ne sunt necesare pentru a ne simți angrenați în ceva mai important, mai înalt, mai presus de o biată viață monotonă și lipsită de sens, cum multora le pare a lor...
Povestea ta începe atunci când realizezi ce îți permite cel mai bine să te exprimi în această viață. În ce domeniu poți crea Magie. Eu mă pot juca cu cuvintele relativ ușor, dar mai am de exersat, mi-am cam ..irosit mâna, ca să zic așa. Alții jonglează cu bucatele în bucătărie, eu la capitolul ăsta nu mă bag fiindcă nu mă atrage deloc, deși am încercat și nu e chiar greu, totul e să vrei, să-ți dorești să te implici.
Rămân la părerea să ne implicăm numai în ceea ce este vocația noastră!
Cât despre managerii de firme, cei talentați cu adevărat în acest domeniu sunt atât de puțini, dar atâția își încearcă norocul aici din dorința de câștig, dar lipsiți de atâtea calități necesare, gen tact psihologic, discernământ în lucrul cu oamenii și nu numai, apoi capacitate de analiză și sinteză, statistică, logică și probabil altele..
Ideea e că în multe domenii s-au aciuit foarte mulți nechemați, bazându-se nu pe talente naturale, ci pe recomandări de la rude și prieteni, mai pe scurt zis. Bineînțeles, în domeniul politichiei nu mai zic, acolo exultă de nechemați și parveniți și oameni cărora unora le lipsește o doagă sau mai multe, de ce nu..
Ca să scriu despre ce este la ordinea zilei ar trebui să fiu foarte bine informată, iar eu nu am deocamdată dorința, puterea și interesul de a mă informa direct și nemijlocit ci o fac prin intermediul mamei, care vede/aude/știe multe dar poate că mi le dă deja pline de interpretările ei, deși îmi pare o persoană destul de obiectivă și în temă de multe ori, nu pe lângă ea (tema!).
Poate că vorbim ca să ne auzim vorbind, poate că nu. Poate ne facem încălzirea pentru ce va urma, mai știi?
Nu vreau să pornesc cu idei preconcepute, fapt pentru care încep să scriu fără un subiect deliberat. Cel cu zahărul l-am abandonat destul de rapid, vezi bine ca să nu-mi intre în sânge iarăși, de abia mă lupt să-l scot din sistem.. și ce bine că nu-l mai văd la față !
Despre ce va fi imaginea articolului de față? Nici asta nu știu încă, o să descopăr odată cu ..voi, după ce scormonesc prin baza mea de fotografii din PC.
Pentru moment mă opresc, ca să nu vă duc cu vorba și să nu realizez nimic din ce-am promis. Dacă aș fi promis...
Am găsit o fotografie din octombrie 2019, când am mers la o lansare de carte a lui Laurent Gounelle, un mare favorit al meu, îi iubesc cărțile, este un tip spiritual, deștept, modest și plin de harul scrisului. Cum de am dat peste poza asta chiar acum?? Poate asta mă va îndemna realmente să scriu, să ajung ca și el, scriitor de notorietate internațională.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu