Sunt numai eu cu Tine

 ... am simțit aceasta privind tabloul cu Bruno, cel aflat aproape de patul, de noptiera mea.

Simțisem nevoia unui dialog cu bunul meu prieten.

În postarea anterioară, aproape răcneam că "Trebuie să fac ceva!"

Acum, în urma unui dialog aparent mut, de câteva secunde, am simțit brusc că nu trebuie să fac ceva anume, ba chiar nimic, absolut nimic. Nu trebuie să fac, nu trebuie câtuși de puțin să am .. tot ce este necesar este să Fiu. Prezentă în viața mea dar și a altora, ca ființă pură de lumină și iubire. Asta e tot. Să fiu.. 

Bruno mi-a spus la un moment dat: "De ce îți dorești ATÂTEA, când singura ta zestre este Nemurirea ta?"

Mă întreb când o să înțeleg asta cu adevărat...

Continui să-mi doresc cărți și să mă ocup cu hobby-uri savante, dar singurul durabil este, poate, acest manuscris, ce scriu eu aici (chiar rar cum e), atâta rămâne până la urmă în sufletele celor care mă cunosc sau care încearcă să mă cunoască.

Când trăiești deplin în Credință, nu mai ai nicio Teamă. Nu ai de ce. Nici de moarte, nici de viață, cu toate implicațiile sale. Când știi, când devii conștient că viața în trup este efemeră și se poate sfârși oricând, că este limitată și chiar predestinată unui soroc, când înveți să te iubești și să te accepți pe tine însuți, atunci pur și simplu nu mai ai nimic de pierdut. Murim destul în timpul vieții, ca să spun așa. Când nu ne regăsim, când facem ce zic alții, fără a avea nicio semnificație pentru rostul și sensul nostru.. atunci e o abdicare și o moarte a sinelui tău suprem. Care a venit aici ca să se împlinească și să se desăvârșească. Să plece pur, după o viață trăită smerit.

Ce bine-ar fi să nu mai vrem (mai ales cu tot dinadinsul) și să nu mai facem (că trebuie, că zice lumea, că așa e normal sau mai știu eu de ce..), doar să Fim. Mesageri ai acelor stele din care am venit. Niște mesageri buni, empatici, iubitori și plini de energia cosmică a Luminii ce-o purtăm în noi.

Mă uit din nou la tabloul cu Bruno. Ce mai îmi șoptește el, ghidul și maestrul meu spiritual? Să mă orânduiesc, să mă dezvolt, să nu plec înainte de a fi fericită cu adevărat, fericită numai prin mine însămi.. fără să mai aștept nimic de la nimeni, nimic din exterior, doar să contribui eu, să mențin eu conexiunea și să nu dezertez înainte de a veni vremea.

Într-un fel, am  cam spus Tot în seara asta.

Noapte bună și pace, amicii mei de pretutindeni!