Jurnal

30 aprilie 2009


..Din fericire, n-am stat chiar degeaba in intervalul scurs de la intreruperea acestui caiet. Am mai scris un jurnal personal, in totalitate la servici. Dar nu o voi mai face acolo. Nu am garantia deplina a intimitatii scriselor.
Iar daca vreodata voi publica insemnarile mele pe un blog, asta va fi decizia mea, si ma vor citi oameni probabil compatibili, care vor gasi ceva comun cu felul meu..
Credeam ca nu voi reusi sa leg aici nici barem 2 cuvinte, dar iata ca se poate.
Ar fi si pacat: am adus din debara bunatate de masa extensibila, am intins-o in fata ferestrei (deschiderea exterioara spre lume) si ma chinui sa meditez in alt mod fizic decat la orizontala.
Pisica asta a mea, Tzurtzurel, e, vorba lui Denisse, my best friend, „ca un vierme”, se agita continuu, n-are astampar. Si din cauza sa, ma concentrez relativ greu, am atentia cam prea difuza..
Vreau totusi sa incerc in continuare sa-mi analizez sentimentele si starile curente, la modul cel mai obiectivo...subiectiv posibil.
Intotdeauna m-au interesat propriile miscari sufletesti, din dorinta de a-mi intelege si a-mi accelera evolutia, de dorit, spirituala..
Este o seara de sambata, eu stau la masa asta maro, mare, desfasurata, cu spatele spre o lumina difuza, afara e intuneric de vreo ora, e aprilie si aproape 9 seara... La combina muzicala picura un jazz dulce, nostalgic, o adevarata reverie ma cuprinde si totul e perfect in jurul meu. Camera e curata, ordonata, fara praf, fara scame pe covor; sunt multe carti pe etajera si mi-as dori sa le citesc pe toate in timp record, dar traiesc tot mai acut senzatia ca-mi doresc carti exclusiv in scopul de a le avea, poseda fizic (bine, nu ca barbatii pe femei..!), dar sa fie acolo, sa le am, la discretie, tot timpul.. Am o biblioteca spirituala bogata. Pe taramul spiritualitatii si paranormalului mi-am completat cu grija, in timp, „colectia”.. De la Editura For You ar mai fi fost multe de luat, apar continuu, dar editoarea-patroana a fost si-mi ramane nesuferita, fiindca am verificat personal cat de dublu-fatzetata este. Pardon, multi-fatzetata. Dar 2 fetze am avut eu ocazia sa vad, cunoscand-o personal. Infatuata, ahtiata dupa bani si glorie. Pozand in cea mai glorioasa aparitie feminina spirituala a inceputului de secol pe plaiuri romanesti. E de fapt avara si cruda. Nu are chemare spirituala. Nu a dobandit experienta umana necesara. O fosta profesoara de engleza deznadajduita ca acum s-o duca mult mai bine decat a dus-o! Poate ca totusi rezultatul muncii ei, concretizat in aceste carti spirituale, sa-i depaseasca spiritul meschin, marunt. Poate ca asa da sens unei vieti care altfel nu ar mai avea niciunul.
Se aseamana cu acele cazuri din istorie cand, desi manati de interese proprii si egoiste, au existat destui oameni care au protejat genii, care i-au hranit si le-au deschis usile si le-au netezit calea.. Desi numele acestor oameni nu raman, este evidenta importanta lor cruciala in insusi mersul inainte al lucrurilor...
Fara ei, multa stiinta de carte si originalitate s-ar fi pierdut nestiute, lipsite de sprijinul afirmarii lor durabile.. si asta ma face sa ma gandesc ca trebuie sa fi fost multi plini de inspiratie si geniu dar care n-au avut un suport si care nu si-au putut niciodata comunica lumii realizarile, indiferent de ce natura ar fi fost acestea..
Poate ca spiritele lor intoarse la Dumnezeu ne ajuta din nevazut sa cladim aceasta civilizatie care avanseaza intr-un asemenea trepidant si vertiginos ritm. Stim de unii, poate de altii nu, dar in viata parem a ne cladi soarta singuri, ceea ce realmente este totdeauna lipsit de adevar...
Din momentul in care te nasti, esti influentat de o mare multime de factori. Plus cei genetici, dinaintea nasterii. Ma intreb uneori care sunt meritele proprii ale celor care ajung la burse in strainatate si apoi mari realizati internationali, cand au avut tot timpul norocul unor parinti / rubedenii proptele ...de cea mai buna nadejde?..
Mi-e dor de putin mai multa dragoste in viata mea. Cand am spus „putin” nu a fost o formula de stil. Caci dragoste am si primesc; eu am pentru Dumnezeu si vietatile sale (includ aici si oamenii si chiar plantele si pietrele) iar de dragostea directa a minim 3 persoane pot spune ca ma bucur nemijlocit.
Intai e mama, cea mai neconditionata fiinta din viata unei fapturi obisnuite (adica ne-orfane, printre altele).
Apoi, ar fi cei 2 barbati din viata mea, de care par a nu scapa cu una – cu doua.
Mi se par doua mari intamplari pe drumul meu, doua intamplari care nu se mai sfarsesc odata, desi nu par deloc a cadra cu ce mi-am dorit eu in viata mea de dragoste.
In primul rand ca, desi in mod diferit de a exprima asta, ambii sunt niste „moace” in sensul consacrat al cuvantului.
Nu au destula vointa, putere, stiinta pentru a-si organiza si conduce propria viata asa cum si-ar dori realmente.
Este dureros dar, daca ma gandesc bine, am atras doua astfel de persoane fiindca probabil sunt si eu la fel. De ce sa nu fiu cinstita? Nu sunt independenta iar dpdv material nu ma pot inca numi responsabila pentru propria viata din simplul motiv ca nu ma pot intretine singura. Probabil ca daca n-as plati de 5 ani rate, as fi „figured it out” modalitati de a-mi controla bugetul care sa-mi permita o existenta mai putin boema.
In privinta energiei canalizate in bani, sunt intr-o nebuloasa dificil de diseminat, de imprastiat. Mai ales de cand intru frecvent in banii firmei, cumparand cu cardul ei „carti de specialitate”, in realitate tot felul de carti cat se poate de interesante pentru gustul meu propriu si atat.
Sunt dezlanata si nestapanita in cheltuieli, cum se spune „ma frig banii-n palma”, trebuie sa-i dau repede. Nu fac nicio economie, niciodata, nici ca o masura a cheltuielilor si nici ca metoda de a pune deoparte. Intotdeauna, ma bazez pe altii pentru existenta mea fizica. Si pe deasupra am mai gasit si metoda de a-mi satisface mofturile (carti) tot pe spinarea altora. La concret, prin altii ma refer strict la saraca mama...
Daca ma iau la bani marunti, observ ca nu prea „valorez” nimic. Adica nu produc. Ma duc ca un „orbete” la servici, fac si eu acolo ce pot – bineinteles ma straduiesc sa fie bine, dar nu ma omor prea tare, revin acasa, ma odihnesc si pretind ca citesc, ceea ce mai si fac, dar nu cu o asiduitate comparabila – nici macar pe departe! – cu cea cu care cumpar cartile. Am citit rapid cele 90 pagini de carte „sexoasa” a Laurei Andresan, care, saraca, e atat de banala si proasta, ca mi-a venit sa vomit. Atat de greu a scris, adica greoi. Fara sa poata coordona 2 verbe in aceeasi fraza, la timpurile potrivite.
De ce am luat cartea? Atat fiindca e trendy si mi-a starnit curiozitatea atata publicitate, dar eram curioasa ce poate oare sa consemneze o tarfa autohtona notorie.
Si ce sa faca si ea? Da cateva nume sonore, ii acopera cu ineptii si pareri sexuale ale ei (de multe ori bazate pe impresii si intuitii... extrem de feminine), si cu aceste nume ale unor personalitati, isi vinde biata curvistina saraca cu duhul, carticica scurta-scurta (ca mintea si ca fusta ei) cu nu mai putin de 30 lei... Nici traducerile unor carti straine importante si interesante nu costa, de multe ori, chiar atat. Are tupeu curva nearticulata!
Pe ce se bazeaza? Pe faptul ca cei care se tem de ea (asa se lauda mereu in carte, ca sperie ..muritorii de rand) vor citi cu aviditate si mai ales ca toti amatorii de vedetism din Romania (mama, si ce mare moda este asta!) vor cauta senzationalul in obsesivul cuvant, banalul de fapt „futut” cu care ea isi pigmenteaza opera de debut ca si cu o delicatesa plina de savoare, fiind o operatiune executata cu „dibacie” de insasi maria sa, auto-proclamata matroana...
Recunoaste deschis ca a avut propria firma de escorta, de fapt o retea tipica de prostitutie, de proxenetism. Mai precis a fost (este?) peste! Da, de fapt cred ca este, caci pe site apare acum ca patroana unui salon de masaj erotic, o foarte la moda acoperire pentru curvasarie. Oricine stie asta. Si curva proasta recunoaste in cartea ei ca face ceva ilegal, dar este, vorba aia, tolerata (acum ma refer la propriu), si se si imbogateste pe seama noastra, ca-i citim cartea. Recunoaste sub nume propriu ca e matroana de curve, dar nimeni nu-i face nimic.
Ce avere are intre cele 2 picioare de nimeni n-o inghesuie acolo unde sunt tinuti pestii? Adica dupa gratii?
Acum, ca si-a expus deschis si – evident, neprincipial – relatiile cu personaje sus-puse ale lumii „de sus” a R., i-a manjit – pe numele lor adevarat – cu relatiile „jos”, acum ca nu mai are nimic nou de spus, de ce este ea protejata?
De fapt, 2 lucruri m-au indignat cel mai tare, nici macar faptul ca nu e trasa la raspundere ca e peste. Nu.
Ca femeie m-am simtit personal foarte jignita sa aflu ce sume absolut astronomice se castiga pentru cateva ore de curvasarie cu un magnat, efectuate de niste analfabete cu corp „frumos”, iar eu imi castig atat de greu existenta chiar daca am foarte multe in cap.
Intrand ulterior pe site-ul „profei de sex”, mare mi-a fost mirarea sa constat ca „insolita” nu e deloc frumoasa, cum se numeste mereu singura in carte („fata frumoasa”), e nasoala, e pocita, saraca. Plus saraca cu duhul. Daca personaje de-astea de cartier isi vand cartile la preturi comparabile cu autobiografiile marilor conducatori ai lumii, inseamna nu numai ca pornografia castiga-n Romania dar si ca Non-Valoarea este ... valoarea de capatai si moneda de schimb din... biata noastra tarisoara. Pe care poetii au preamarit-o si pe care curvele o ..balacaresc, ca sa ma abtin cu fermitate si sa ma rezum la atat. Nu, nu o critic fiindca o invidiez pentru bani, pozitie, futut, sau mai stiu eu ce.
O critic fiindca are curajul sa se afiseze public cu nulitatea sa absoluta (cu nuditatea absoluta e treaba ei, nu a mea). Dar este O NULITATE ABSOLUTA care ni se baga „pe gat” cu nonsalanta si cu o obraznicie strigatoare la cer.
Ea crede (din partea ei, pe buna dreptate) ca daca s-a futut cu o serie de demnitari romani post-decembristi, are si talent la scris si dreptul la o viata mult mai buna. I se pare ca totul i se cuvine fiindca are cateva nume „tari” pe buzele alea „unsuroase”.
Fi-mi-ar rusine! Acestea sunt momente in care chiar mi-e rusine de tine...”mama tara”!